Multa lume tresare cand citeste sau aude cuvintele economie si politica in aceeasi propozitie. Exista o mare diferenta intre a avea o politica economica sustinuta si a neglija interesele economice ale Romaniei in favoarea unei economii politice pe termen scurt.
Din 2004 pana in prezent Romania a trecut printr-o perioada de economie politica acerba. La ce ma refer cand folosesc acest termen? La aliantele politice, la negocierile din spatele usilor inchise si la compromisuri pe care le fac partidele politice pentru a-si asigura existenta la nivel guvernamental sau parlamentar. In alte cuvinte, o economie politica in urma careia omul de rand nu mai stie de ce parte joaca partidul pe care l-a votat. Exemple sunt destule. PNL-ul a inceput experienta aliantelor politice in 2004 cu PD-ul si a terminat-o acum doua saptamani intr-o prietenie fortata cu PSD-ul. Partidul Conservator penduleaza de cand se stie intre mai-marii politicii pentru a-si face loc pe cat se poate in structurile decizionale ale tarii. Insusi liderul PC, Dan Voiculescu, recunostea in urma cu ceva timp la o emisune a postului Realitatea TV ca singurul scop al partidului pe care il conduce este ajungerea la guvernare. In ultima vreme se vehiculeaza o eventuala intelegere intre PSD si PD. In mai putin de o luna PSD-ul si-a trecut socialismul atat prin gandirea liberala cat si prin cea democrata. Economia politica e la moda. Partidele din Romania isi gestioneaza fiecare resursa si fiecare membru pentru a mai castiga putin din prajitura politica. Monedele de schimb sunt multe: dosarele, influenta la nivel local, informatorii si chiar membrii de partid care migreaza dintr-o parte in alta in functie de nevoie.
Toate aceste evenimente la nivel politic au un impact direct asupra deciziilor economice. De exemplu, va fi interesant de urmarit evolutia Fondului Proprietatea. Liberalii il venereaza, social-democratii il detesta, cel putin in formula actuala. Oare va ajunge si acesta o moneda de schimb in economia politicii? Mai este si taxa unica. Atat democratii, cat si liberalii au fost de neclintit pe acest subiect pana acum. Insa presiunile au crescut. Reducerea contributiilor sociale, investitiile in infrastructura, productia agricola compromisa sunt, toate, elemente care pun presiune pe buget. Intr-un fel sau altul Guvernul va trebui sa acopere pierderile din buget. Cea mai simpla metoda este modificarea taxei unice. Iar reorganizarea clasei politice ar putea permite acest lucru. Sa nu uitam dezvoltarea infrastructurii. Diversii ministri ai transporturilor au gandit planuri de bataie pe termen lung. Stim deja cati kilometri de autostrada vom avea pana in 2013. Intrebarea este de cate ori se vor anula, modifica si renegocia contractele cu constructorii in functie de cum bate vantul in politica. Exemplele pot continua la nesfarsit. De la legea duty free-urilor pana la sistemul de pensii. De la existenta taxei de autostrada pana la marimea averilor care pot fi controlate prin Legea ANI. Sper ca cel putin cartea energiei va fi jucata mai bine de partidele de politice, oricare ar fi la guvernare. Romania este conturata ca fiind jucatorul principal in piata energetica din Europa Centrala si de Est. Europenii ne vad ca pe un deschizator de drumuri in aceasta zona, iar noi nu trebuie sa ratam aceasta sansa.
Cum se pot solutiona aceste probleme? Prin inlocuirea economiei politice a momentului cu o politica economica sustenabila pe termen lung. In toate domeniile, directiile economice trebuie stabilite cel putin in linii mari, de comun acord cu partidele politice. Politicienii trebuie sa acorde economiei imunitate politica. Astfel neintelegerile pe termen scurt nu vor periclita dezvoltarea economica a tarii, devenita de la 1 ianuarie membru UE. Multi vor zice ca economia deja merge bine. Sigur ca economia duduie. Ar fi nevoie de foarte multe greseli pentru a o tine in loc. Intrebarea este daca, intr-un context politic cu o seriozitate economica, nu ar fi duduit la puterea a doua. Politica a fost, este si va fi, in orice colt al mapamondului, un taram al compromisurilor, al negocierilor secrete, cu un grad de volatilitate ridicat. Insa, toate tarile cu democratii avansate au fost suficient de mature economic pentru a-si proteja interesele in acest plan.
Ce incerc sa spun este ca nu ar trebui sa ne fie teama de aparitia cuvintelor "economie" si "politica" in aceeasi propozitie, ci de ordinea in care ele apar.