Numele sau era Bartholomew Roberts. Cel mai de temut pirat din istoria marilor a cucerit peste 470 de corabii, mult mai multe decat Barba Neagra sau Capitanul Kidd, iar faima sa era atat de mare, incat majoritatea vaselor pe care le intalnea i se predau aproape fara lupta.
A fost poreclit "Black Bart" si nu numai pentru ca avea parul si ochii negri, ci pentru ca era neindurator in luptele sale, relateaza presa britanica.
Se spune ca in 1720, o corabie olandeza cu 42 de tunuri a indraznit sa-i reziste. In lupta care a urmat, mai multi pirati au fost ucisi, iar Black Bart s-a enervat ingrozitor. In final, piratii au castigat, iar capitanul a cerut o pedeapsa exemplara: marinarii corabiei olandeze care nu cazusera in lupta au fost spanzurati dezbracati de catarge si lasati acolo sa fie arsi de soare, dupa care i-a mutilat.
Capitanului olandez i s-au taiat urechile ca sa-si aduca aminte sa-l asculte pe viitor pe Black Bart, care nu s-a lasat pana nu i-a ucis in final pe toti supravietuitorii.
Bartholomew Roberts a fost unul din numerosii marinari care a ales un alt drum dupa ce corabia sa a fost cucerita de pirati.
Nascut in Tara Galilor, in 1682, el a iesit pe mare cand avea doar 13 ani. Nu s-a mai stiut nimic despre el pana in 1719, cand s-a auzit ca era unul dintre ofiterii secunzi de pe un vas cu sclavi, Princess.
Pe cand corabia sa era ancorata intr-un port din Ghana, aceasta a fost capturata de pirati care erau condusi de capitanul Howell Davis. Desi Roberts initial nu a dorit sa devina pirat, ulterior a vazut care ar fi avantajele acestei ocupatii. O vorba care circula pe vremea sa spune ca Roberts ar fi afirmat: "ca marinar cinstit nu ai destula mancare, si nici bani, dar muncesti pe rupte. Ca pirat, esti satul tot timpul, ai parte mereu de placeri, libertate si putere. Motto-ul meu va fi <<o viata fericita si scurta>>". Si asa a si fost. Curand, capitanul Davis a descoperit potentialul lui Roberts, si il consulta tot mai des.
Dupa ceva vreme, Davis a murit in lupta, iar Roberts a fost ales ca nou capitan, desi era pirat de doar sase saptamani.
Bartholomew Roberts Prima decizie a noului conducator avea sa fie inceputul unei crunte domnii a marilor: a bombardat fortul in care si-a gasit sfarsitul Davis, a dat foc orasului, a ucis toti barbatii care i-a gasit si a furat tot ce i-a cazut in mana.
Dupa doi ani de cand fusese ales capitan, Roberts acumulase o avere de peste 50 de milioane de lire. Un istoric contemporan acestuia scria ca "a acceptat sa fie capitan pentru ca era de parere ca daca tot si-a manjit mainile de noroi, macar sa fie comandant decat om obisnuit". Primul sau steag il infatisa pe el tinand in mana, impreuna cu Moartea, o clepsidra.
Johnny Depp a infatisat doar o parte a adevaratului Black Bart. Curajos si fermecator, dar neindurator, Roberts se imbraca dupa ultima moda, purta bijuterii, haine de catifea, camasi de matase si pantofi din cea mai fina piele - toate evident furate.
Spre deosebire de Jack Sparrow, care - ca majoritatea piratilor pasionati de rom - era tot timpul beat, Roberts prefera ceaiul si nu aprecia betiile. Secretul succesului lui Black Bart era rabdarea si flerul, un adevarat lup al marilor. Dupa un singur atac, Roberts a reusit sa scape cu peste 40.000 de lire sterline in monede de aur. Insa secundul sau l-a tradat, si a fugit cu corabia sa, lasandu-l pe Roberts cu o mica goeleta foarte prost inarmata si echipata.
Roberts s-a vazut intr-o situatie critica: desi avea un echipaj de mercenari foarte bine pregatiti, resursele lor erau foarte mici, si in consecinta si sansele lor de a cuceri vreo corabie se diminuasera considerabil. Pentru a nu mai avea surprize, Roberts si-a pus oamenii sa semneze un pact: era inceputul unei democratii conduse cu manusi de fier. Fiecare pirat avea drept egal de vot in ceea ce priveste deciziile importante, precum si drepturi egale la mancare, bautura si prada. Daca un pirat l-ar fi jefuit sau pacalit pe un alt pirat, i se taiau nasul si urechile, si ar fi fost abandonat pe o insula pustie. Erau interzise jocurile de noroc. Luminile se stingeau la opt seara si cine dorea sa bea dupa aceasta ora trebuia sa o faca pe punte, in bezna. Conflictele se puteau rezolva prin duel si orice marinar indraznea sa aduca vreo femeie pe corabie era executat. Toti muzicienii cantau in fiecare zi, mai putin duminicile. Piratii au jurat pe Biblie ca vor respecta acest cod.
Roberts si-a botezat goeleta Fortune, si apoi Royal Fortune. Dupa lupte grele, in care a pierdut peste 20 de pirati, norocul sau s-a schimbat, iar prazile au inceput sa fie din ce in ce mai mari.
Black Bart dispretuia lasitatea. A batjocorit 22 de capitani de vas care - cand au vazut steagul piratilor - incercasera, fara succes, sa fuga. Pe unii i-a ucis pentru impertinenta.
De fiecare data cand echipajele sale ajungeau in port, umpleau bordelurile, iar femeile respectabile se temeau sa mai iasa din case. In 1720, Roberts teroriza toate corabiile din Indiile de Vest, cu ajutorul corabiei sale cu 42 de tunuri, pe care o capturase de la olandezi. El pacalea uneori capitanii celorlalte vase abordand nu steagul piratilor ci diverse steaguri de la alte nave capturate, astfel incat sa nu trezeasca suspiciuni pana in momentul cand oricum era prea tarziu. Faimosul Black Bart si-a gasit sfarsitul in lupta, iar trupul i-a fost aruncat in mare, conform dorintelor sale.
Ca si cum ar fi stiut ca va muri, galantul Roberts s-a imbracat cu totul special inainte de "ultima batalie": costum de catifea rosie, camasa de damasc, ceas de aur, o cruce cu diamante la gat, o sabie si doua perechi de pistoale de-a lungul soldurilor.
Mai multi istorici sunt de parere ca moartea lui Bartholomew Roberts a marcat sfarsitul epocii de aur al pirateriei, o epoca de fapt marcata de lacomie, cruzime, jaf si mii de morti nevinovate.