INMULTIREA PARTIDELOR a dezvaluit la multi lideri si fruntasi conduite si reflexe stranii. Acestea devin insa de inteles, daca observam ca viata de partid presupune si niste meserii proprii, care nu seamana cu acelea practicate in afara politicii. De pilda, meseria de tutar. In conditia tutarului, adica a lingaului care se tine tot timpul dupa sef, intra si tradarea. Tradarea unui tutar e intotdeauna compensata de tradarea altui tutar, de la adversari, asa ca nimeni nu-l blameaza pe tradator. Mai ales ca tradator te nasti, nu devii. O alta meserie foarte apreciata e aceea a functionarului care face absolut tot ce i se cere, fara sa fie remarcat de nimeni. Ca si cum nici n-ar exista. Intr-un partid, astfel de indivizi, aparent lipsiti de personalitate, dar eficienti si, mai ales loiali la orice ora din zi si din noapte, neobositi in productivul lor anonimat, sunt aur curat. Cele mai multe din meseriile existand numai pe durata prezentei unui partid in campul luptei pentru putere nici n-au un nume. Au numele persoanelor care le practica.

AM FOTOGRAFIAT la Paris o casuta din povesti, delicata si cocheta, comprimata intre doua blocuri cenusii, de cate 20 de etaje fiecare. La prima vedere, parea sa fi fost construita de un indaratnic sau de un aventurier pe culoarul ingust dintre cele doua imobile monumentale. In fapt, ea se afla acolo de mai bine de un veac. Iar daca o gaseam vulnerabila si semanand a jucarie, era din cauza urieseniei celor doua blocuri. Nu trebuia sa fii foarte istet ca sa intelegi ce s-a intamplat: proprietarul nu a vrut sa o vanda. Strada fusese candva plina de casute dragute, dar numai batranelul care locuia de zeci de ani in ea se razboise cu lumea noua, si pe moment castigase. O victorie  cu necazuri de toate naturile, deoarece gigantii din preajma ii luau casutei soarele si il faceau pe proprietar, in ochii noilor locuitori ai cartierului, un mos ciudat, de la care te puteai astepta la orice. Nimeni n-a castigat un razboi cu toata lumea. Totusi, ce bine e sa fii martor la cate o batalie pierduta de Goliath!

IN SCOALA am invatat ca munca l-a creat pe om, dar nu mi s-a spus ca tot ea il poate abrutiza, poate sa-l faca neom. Toate zicatorile in uz referitoare la munca imi par inventate de patroni si de proprietari de sclavi. In ele e vorba de truda, nu de munca. Cei mai multi oameni se duc la lucru fara nici o tragere de inima, ba chiar blestemandu-si zilele. Slujba la care te duci cand n-ai incotro nu-i totuna cu rostul cel bun, pe care l-ai visat si pentru care te-ai pregatit. Cea mai rea e truda care istoveste fizic, obligandu-te ani de-a randul la aceleasi miscari, care te transforma intr-un robot.
Am cautat in dictionare o definitie rotunda a muncii. Toate pe care le-am gasit sunt scurte si nu includ clauza implinirii sufletesti. Motivatia e foarte variata de la individ la individ, insa conditia sufleteasca e peste toate.