Corrida de la Manastirea

In fiecare an, la Pamplona, in Spania, sunt lasate libere pe strazi cateva zeci de tauri, care sunt fugariti si fugaresc, la randul lor, cetateni localnici sau veniti de aiurea, dornici de senzatii tari.

La noi, cateva sate din Ardeal, de Rusalii, devin, ca sa spunem asa, un fel de pamplonici. Adica, zecile de tauri furiosi se transforma in cate un bou de fiecare comuna, iar in "matadori" se transforma tinerele care vor sa se marite. Noi am ales drept destinatie comuna Manastirea din judetul Cluj, localitate cu vreo 800 de locuitori.


BOU CU CHIRIE. Am ajuns c-o seara inainte de Rusalii. La carciuma lumea facea din greu antrenament pentru sarbatoarea de a doua zi. Totusi, era si un grup de oameni care pareau preocupati de probleme grave. Mi-au explicat ca ei se ocupa de inchiriatul si "impanatul" boului. Dupa ce s-a desfiintat CAP-ul, in 1990, in comuna nu au mai fost vaci si boi, asa ca animalele se inchiriaza dintr-o comuna vecina, Ocna-Dej.

De ce se cheama obiceiul fix "impanatul boului" e greu de explicat. Se pare ca a fost importat din zona Nasaudului, undeva prin secolul al XVII-lea. Barbatii din Manastirea, care se chema atunci Sfantul Benedict, faceau armata la austro-ungari, in cadrul unor regimente de granita cantonate in Nasaud. Acolo, mai exista si azi un obicei similar, care se cheama "instrutatul boului".

Inca de cu noapte, barbatii se duc sa culeaga flori de camp, cat mai colorate. Pe la cinci dimineata fac un fel de cruci din flori si lustruiesc saracul animal pana straluceste mai ceva ca un mertan negru proaspat scos din spalatoria auto. Anul acesta se inchiriasera doi boi si, in urma unei selectii riguroase, magareata a cazut pe Bodor, un bou cu o privire calma. Cu mandrie proletara in glas, ni s-a spus ca imprumutatul animalelor a costat cateva milioane, fiindca proprietarii stiu ca le expun la oarece riscuri.


FERTILITATE. Obiceiul are clar conotatii asupra fertilitatii, din toate punctele de vedere. Dupa cum ne-a spus si domnul Pavel Rusu, invatator pensionar si consilier comunal, se refera atat la recolte bogate, cat si la copii, maritis si sexualitate. Inca de dimineata, flacaii satului se deghizeaza in femei sau in sperietori de ciori, isi trag ciorapi de dama pe fata, se mascheaza. Se apuca sa zbiere aiureli si sa faca gesturi obscene in timp ce umbla aiurea pe ulite. De dupa porti ies oamenii maturi, care le rastoarna-n cap galeti cu apa, chestie care face ca toata treaba sa aduca nitel si cu obiceiul paparudelor. Tot de dimineata au aparut si potentialele candidate la maritis, in numar de cinci, drapate in costume nationale, dar cu adidasi in picioare. Una dintre ele avea o frumoasa pereche de incaltari sport aurii. Dupa cum spunea domnul Rusu, "acum 30 de ani veneau sa prinda boul in mini. Am facut presiuni la primarie si, daca vor sa prinda boul, le trebuie costum national".


FEREA, CA PUSC! Am pornit cu boii pe la 11 dimineata spre o gospodarie aflata pe un deal, de unde trebuia sa inceapa procesiunea. Fostii tauri erau lustruiti, dar neechipati cu crucile de flori. In fata, un taraf facea galagie. Mai multi juni locali, posesori de palarii de cowboys, aparusera si ei calare. Daca nu mai au boi, cei din Manastirea sunt posesori de cai, iar Rusaliile sunt un prilej sa-si etaleze animalele si sa-si probeze talentele cavaleristice. Un rol deosebit in ritual are si o roata de caruta cu doua momai deasupra, un el si o ea, despre care se poate presupune ca fac orice, de la amor pana la o discutie despre Kant. Momaia-femeia avea pe cap un batic cu steagul Americii. Mai sunt importanti in toata tarasenia si cei care trebuie sa "puste boul", adica sa-l altoiasca peste spate cu biciul, ca sa-l intarate. La inghesuiala era sa incasam si noi cateva bice, noroc cu avertismentul "Ferea, ca pusc!" lansat inainte ca saracul animal sa o ia pe coaja.


DE COARNE. Povestea propriu-zisa trebuia sa inceapa pe la douasprezece si jumatate, dar pregatirile s-au lungit pana la doua. Pe drumul principal dinspre Dej, unde trebuia ca fetele sa prinda boul, se adunasera cateva sute de persoane, din toate satele din jur, iar comerciantii cu mici si bere faceau afaceri frumoase. Mai intai au rasarit calaretii tarand dupa ei roata, apoi cei deghizati in femei si lautarii. Pana la urma a venit si saracul bou, complet dezorientat, care primea lovituri din toate directiile. Toate cele cinci fete, asezate ca pachetul de aparare al unei echipe de rugby, ieseau in fata animalului, sa-l prinda de coarne. Cel mai mult succes l-a avut o roscata bine construita, dar pana la urma toate cinci au reusit sa-l prinda macar o data de coarne. Bodor a opus la inceput o oarecare rezistenta si a incercat sa scape cu fuga, dar s-a resemnat relativ repede cu soarta si a suportat totul cu stoicism. Timp de vreo ora, a fost un fel de anarhie vesela. Gura-casca se fereau sarind in santuri de calaretii care faceau curse infernale, deghizatii se stropeau si radeau, lautarii isi chinuiau instrumentele sa scoata un zgomot cat mai mare, iar fetele se tot bagau in coarnele boului. Totul a incetat destul de brusc. Oamenii s-au retras sa chefuiasca prin curti sau pe la terase, cei mai credinciosi au plecat spre biserica. Peste vreo ora, in timp ce beam o bere cu notabilitatile locale si descopeream povestea senzationala a grofului local Kornish, pe care o sa o relatam in curand, a trecut agale prin fata noastra si "victima". Era injugat impreuna cu tovarasul sau mai norocos, care cazuse la "preselectie", si mergeau inspre casa, la Ocna-Dej. Cred ca a ramas cu sechele psihice dupa ce a fost "impanat".




Manastirea E o comuna cu numai 800 de locuitori. Datorita unei traditii importate de undeva de langa Bistrita-Nasaud, fetele care vor sa se marite prind de coarne
un bou enervat anterior de localnici. Se pare ca ritualul asta a fost adus de flacaii care se intorceau din stagiul militar de la regimentele graniceresti din Bistrita. Groful Kornis Karoly, stapan la inceputul secolului XX peste majoritatea pamanturilor de la Manastirea, denumita pe atunci Szent Beenedek, dupa o manastire a calugarilor benedictini, a incurajat obiceiul, dand premii fetelor care aveau temeritatea sa ia boul de coarne.

---

Despre autor: