Calusarii de la Olt

Strigoii si ielele de la Campu Mare
Calusarii alunga strigoii si ielele cu jocul lor. La Campu Mare, in nordul judetului Olt, se joaca la targ in duminica Rusaliilor. Si jocul lor e atat de infocat, ca nici un spirit rau n-ar putea ramane acolo. Oamenii se strang in cercuri galagioase sa-i vada inca mai cred cu tarie in puterea Calusului.


Si de fiecare data se asteapta cu sufletul la gura hora calusarilor de la sfarsitul jocului. "Duceti-va si voi sa jucati acolo-n hora, ca e bine. Hai, duceti-va!", le-ndemna pe fetele ei o femeie la vreo 40 de ani. "Dar de ce e bine sa joace-n hora?", a-ntrebat-o colega mea, Karina Knapek. "Ei, nu stiu. Daa€™ asa se zice din batrani la noi", incerca sa se scuze femeia, retragandu-se instinctiv din fata camerei foto si lasand capul in jos. Dar cand a vazut ca noi insistam si nu prea mai avea loc de-ntors, iar Karina isi mutase obiectivul in alta directie, a prins curaj si ne-a spus ca-i bine "pentru boli, sa-i apere de toate relele".


SALBATICII VS FASTUL FESTIVIST. Asta se-ntampla duminica, pe la 11:00, la spartul targului de la Campu Mare, in hora cetei de calusari de la Dejesti. Iar fetele, care au intrat in hora in cele din urma, nu prea erau atrase de respectiva ceata, pentru ca acestia erau murdari si nu aratau ca la televizor sau ca la Caminul Cultural. Cele cinci domnisoare imbracate de sarbatoare isi dadeau coate: "Nu-mi plac astia. Sunt jegosi. Mai frumosi sunt ai nostri". Pai da! Pentru ca "ai lor", de la Dobroteasa, au facut un joc lejer, destul de bun, dar fara prea mult "foc". Pe cand "jegosii" de la Dejesti s-au tavalit prin tarana ca acum 1.000 de ani. Si n-au mai vazut nimic din ce se-ntampla in jurul lor, pana la sfarsitul jocului. Nu se mai citea nici o urma umana pe fetele lor. Erau total transpusi in ritual. Si au aratat cum era Calusul pe vremuri. "Hai asa! Hai asa! Si-nc-odata toa asa! / I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia! / Tine-o, tine-o tot asa / I-auzi, i-auzi, i-auzi, ia! (...) Hei-hei! / Una-una! Hei-hei! I-auzi, i-auzi!" Transpusi cu totul in joc, au suportat bataia Mutului, sariturile dureroase peste ei si au dus pana la capat ritualul. "Ce joaca fata asta, Doamne!", se-nchina langa mine o batrana, luata si ea de "val", ca toti ceilalti sateni stransi in cerc sa-i vada pe calusari. "Nu mai da, ma, asa tare, ca le rupi picioarele! Ma! N-auzi, Mutule?", mai incerca una sa-i apere, de pe margine. Dar fara folos. Ei faceau tot ce stiau mai bine. "Astia poarta fesuri. Sunt ca-nainte. Au renuntat la palariile ceausiste", mi-a soptit entuziasmat Visi, in timp ce incercam amandoi sa nu fim striviti de zecile de curiosi care-si dadeau coate si se calcau pe picioare, dorindu-si sa ajunga mai in fata.

Ar fi trebuit sa se-ntreaca noua cete la balci. Dar au venit doar patru. Din trei sate. Unii s-au suparat pe juriul de anul trecut si n-au mai vrut sa participe. Altora le-a murit un calusar. Multi n-au avut bani de transport. Unul dintre sate a venit cu doua "dacii" vechi si un "teveu". Altul a ales o caruta, mult mai ieftina, care-a adus toata ceata. Caruta a ramas, in secolul XXI, cel mai bun mijloc de transport pentru romani.


MAREA SUMA: 500 DE LEI! Cei de la Dejesti au castigat si marele premiu, la sfarsitul concursului. Pentru ca Visi Ghencea, directorul Centrului de Conservare a Culturii Traditionale Olt, care ne-a insotit pe teren, a reusit si anul acesta sa-i convinga pe organizatori sa pastreze concursul cetelor de calusari "pe tarana". Fara sa-i urce pe scena. Iar concursurile de la balciul de Rusalii au deja traditie. Si tot Visi Ghencea a reusit sa-i convinga pe organizatori sa nu se implice politic in acordarea premiilor, iar juriul sa fie format din specialisti. Si, uite-asa, calusarii de la Dejesti, cei mai buni de anul asta, au plans de fericire la sfarsit, pentru ca nu se asteptau sa castige in fata fratilor lor din comuna organizatoare. Orgoliu de calusari. Faima. Recunoastere. Si bani, pe care ei i-au considerat multi: 5 milioane! Adica 500 de lei noi. De la Centru si de la Primaria Dobroteasa. Pentru 22 de calusari, cati are ceata de la Dejesti. "Noi avem costumele traditionale. Mai luam o camasa de la cineva din sat, o fusta de la altul", spunea vataful lor, inainte de concurs, cand i-am luat la intrebari. Si-am mai vazut si noi: mai o perdea, lucrata ca si cum. Ca si cum ar fi fost o fusta de calusar. Mai un ciucure strident, prins la picior. Mai o improvizatie de clopotel la adidasi chinezesti - pentru ca opincile sunt scumpe... Nu-si permit sa-si faca supercostume de calusari. Ar fi o investitie prea mare pentru orice om de la tara care se lupta zilnic pentru supravietuire. Dar s-au chinuit sa refaca toate elementele costumului traditional. Si toate erau acolo, chiar daca, la prima vedere, aratau kitschos. Asa, cu plastic si culori violente, au reusit sa aiba tot ce le trebuie calusarilor. Ceilalti, de la Dobroteasa, au renuntat la iile traditionale si s-au imbracat in camasi albe, curate si numai bune de cadru festiv. Si ei au venit cu improvizatii, din lipsa acuta de bani, dar au renuntat la multe elemente. De-aia au ajuns pe locul doi. Pentru ca erau pregatiti de spectacol si nu de Calus. Jocul e, intr-adevar, spectaculos, dar la Campu Mare s-a premiat autenticitatea.


CE E AUTENTIC? Premiantii de la Dejesti mai aveau cate ceva in "neregula": o fata in ceata, care stie si secretele Calusului, nu doar joaca. Un tricolor atasat la steag, iar anul trecut avusesera, la indemnul neinspirat al primarului lor, si un steag UE! Si numar par al membrilor cetei, cu toate ca traditia spune ca trebuie sa fie impar. Dar raspunsul cel mai frumos la mofturile mele cu iz critic mi l-a dat tot vataful lor, Marin Marin, de 32 de ani: "Noi asa simtim ca trebuie sa facem. Fata joaca in ceata de la 3 ani, pentru ca e din familie de calusari si a trebuit sa o primim. Tricolorul l-am pus la steag pentru ca suntem romani si vrem sa aratam asta. Asa simtim noi! Traditia s-a schimbat". Ei au avut si cel mai spectaculos joc al Mutului. Teatrul-pantomima facut cu Mutul, foarte asemanator cu traditiile din Italia, din care s-a nascut Commedia della€™arte, sanctioneaza hotia, esecul si comportamentul persoanelor importante din sat: inginerul nepriceput care le-a mancat banii degeaba pentru a face un pod, popa cu nasul rosu care stie doar sa ceara bani, de care s-a saturat si Necuratul. Si alte nelegiuiri ale autoritatilor locale. Pantomima a durat aproape o ora si a redat, in stil carnavalesc autohton, toata istoria recenta a satului. Dupa spartul targului, calusarii s-au dus sa colinde si prin sate, unde-i mai primesc doar familiile instarite. Restul ar vrea sa-i aiba in curte, dar n-au bani sa-i plateasca.
Intre autenticitate si festivalCe se intampla de 6 ani la Campu Mare este un spectacol la limita dintre traditional si festivism. Ramane autentic, in lipsa scenei, dar este totusi organizat de primaria gazda, de la Dobroteasa. Asta se datoreaza primarului, care pune totul la dispozitia participantilor, inclusiv banii de premii, dar si unui calusar vechi in breasla, care a venit cu ideea. Calusarul este Nichita Dragomira. Joaca de 50 de ani Calusul, este directorul ansamblului "Plaiurile Oltului" si stie ce face fiecare ceata in parte. Este omul care se ocupa de formatiile care ajung pe marile scene. Cel care a trimis si formatiile de calusari duminica, la Sibiu. Pentru ca ii cunoaste pe toti, le stie jocul si valoarea.

---

Despre autor: