Un NATO asiatic impotriva Rusiei si Chinei

Cercurile neoconservatoare de la Washington vehiculeaza un proiect ambitios: crearea unei organizatii de securitate integrata care sa reuneasca cei mai fideli aliati ai Statelor Unite de pe continentul asiatic. Dupa modelul NATO. Ceea ce ar prinde Rusia si China intre doua aliante militare controlate de SUA. Realizand astfel o "alianta militara globala", care sa incercuiasca militar Rusia si China. Ellen Bork, director adjunct in "Project for the New American Century" (PNAC), si Garry Schmitt de la "American Enterprise Institute" (citadela neoconservatorismului american) au pledat pentru crearea unui NATO asiatic, in "The Weekly Standard", din 11 decembrie 2006, in articolul intitulat "A NATO for Asia". Reamintim ca "Project for the New American Century" (PNAC) este o organizatie in care se regasesc figuri proeminente ale actualei Administratii Bush, precum Dick Cheney, Richard Perle, Lewis Libby, Karl Rove, Zalmay Khalilzhad, Richard Armitage, Paul Wolfowitz.
Militarizarea Japoniei
In aceste planuri, remilitarizarea Japoniei cu schimbarea Constitutiei pacifiste postbelice joaca un rol esential. Japonia este strans legata, bilateral si multilateral, de SUA. In 1951, Guvernul nipon a semnat "Tratatul de Securitate Japonia-SUA", care consfintea aceste legaturi. La 19 ianuarie 1960, un alt tratat bilateral extindea clauzele din 1951.
In acelasi timp, Japonia si Coreea de Sud sunt parte a unui amplu proiect american, care implica sisteme de stationare a rachetelor balistice si a fortelor americane de interventie rapida, desfasurate inca din timpul Administratiei Reagan. Acest proiect militar al SUA vizeaza, in primul rand, Coreea de Nord cu capacitatile sale nucleare. In ultimii ani, mai ales dupa anul 2000, Rusia si China au fost si ele identificate drept justificari ale constituirii unei retele militare americane, care se intinde din Orientul Indepartat, prin sud-estul Asiei, pana la Pacific. Pentru analisti, acest vast sistem global militar anticipeaza un viitor conflict intre SUA cu Rusia si China.
Politica americana de incercuire a Rusiei si Chinei continua cu semnarea acordurilor de securitate intre Japonia si Australia, ultima profund implicata in planurile militare americane din regiunea Asia-Pacific.
In ianuarie 2007, premierul japonez Shinzo Abe a vizitat Cartierul General NATO de la Bruxelles. Apoi, el s-a intalnit cu premierul britanic Tony Blair si cu cancelarul german Angela Merkel. La Cartierul General al aliantei Nord-Atlantice, Abe a dat asigurari ca Japonia va conlucra strans cu fortele NATO din Afganistan. In continuare, Abe a discutat problema embargoului UE privind vanzarea de arme catre China.
In momentul de fata, potrivit declaratiilor premierului Abe, oficialii niponi pregatesc o revizuire a Constitutiei nationale, pentru a permite fortelor militare ale Japoniei sa participe la actiuni in afara granitelor statale, alaturi de aliante de tipul NATO. Initiativa se bucura de sprijinul entuziast al Statelor Unite, Australiei si NATO.
Potrivit articolului 9 din actuala Constitutie nipona, Japonia nu poate avea, in mod oficial, o forta militara. Desi majoritatea japonezilor se opun procesului de remilitarizare, premierul Abe sustine ca acest proces este imperios necesar, mai ales in conditiile primejdiei nucleare nord-coreene.
Amenintarile: Coreea
de Nord, China si Rusia
In articolul publicat de "Weekly Standard", Ellen Brock si Gary Schmitt analizeaza schimbarile si noile amenintari din zona asiatica, care impun crearea unei organizatii de aparare integrata, de tip NATO. Principalele riscuri identificate de autori sunt reprezentate de programul nuclear nord-coreean si de cresterea economica, absolut spectaculoasa, a Chinei - care permite Beijingului sa investeasca enorm in industria de aparare. China nu mai prezinta astazi o primejdie doar pentru Taiwan, ci si pentru intreaga regiune Asia-Pacific, care cuprinde Japonia si Asia Orientala ca intreg.
Aceste amenintari sunt completate de revenirea puternica a Rusiei, care si-a valorificat sistemul energetic, crescand astfel cifra alocata apararii, in mod constant.
Actualul sistem multilateral de securitate din Asia nu mai este suficient in fata acestor noi amenintari, considera Brock si Schmitt. Pe de alta parte, subliniaza cei doi analisti, un sistem integral de securitate in Asia - de tip NATO - va constitui un "magnet", care va polariza drumul catre democratie al unor tari vizate de alianta: Indonezia, Thailanda, Taiwan sau Filipine.
Australia si Alianta Militara din regiunea Asia-Pacific
In cursul razboiului rece, Australia si Japonia au stabilit o stransa colaborare militara si de securitate. Trupele australiene si nipone participa actualmente la razboiul din Irak, in cadrul coalitiei conduse de SUA si Marea Britanie, furnizand "personal non-combatant".
Oficialitatile de la Canberra au sprijinit din primul moment coalitia anglo-americana si "foaia de parcurs" in asa-numitul "razboi anti-terorist". Trupele australiene sunt astazi desfasurate in Balcani, in Irak si in Afganistan. Premierul australian, John Howard, este - alaturi de Tony Blair - cel mai important sustinator al politicii externe duse de George Bush.
Fortele speciale australiene sunt active in spatiul Asiei de Sud-Est, iar navele militare ale lui "Australian Navy" sunt pozitionate alaturi de cele americane, in Golful Persic, in Marea Arabiei si in Pacific.
Australia a semnat un pact cu Japonia, care are cel mai amplu caracter militar dupa pactul semnat de Japonia cu SUA. In acelasi timp, Australia a permis Statelor Unite sa construiasca o noua baza militara la Geraldton, in vestul tarii. Aflata pe malul australian al Oceanului Indian, baza de la Geraldton este foarte importanta pentru americani - asemeni celei de pe insula San Diego - fiind localizata in apropiere de Indonezia si Malaezia si putand tine sub control Africa de Est si Orientul Apropiat. Ea a fost construita dupa trei ani de tratative secrete. In acelasi timp, baza americana de la Geraldton reprezinta un nod important al comunicatiilor militare americane prin satelit cu aliatii din Orientul Apropiat si Asia (Brendan Nicholson, "US Gets Military Base in Western Austalia", The Age, 15 februarie 2007). Oceanul Indian a devenit o regiune militarizata datorita tentativelor Chinei de a-l utiliza pentru un flux continuu in aprovizionarile chineze strategice cu petrol din Africa si Orientul Mijlociu.
Amenintarile Rusiei, Chinei si Coreei de Nord sunt utilizate acum pentru a justifica crearea unei organizatii est-asiatice integrate de securitate, de tip NATO.
Isabel Reynolds, corespondent in Japonia al Agentiei Reuters, scria, la 10 martie 2007: "Testele nucleare nord-coreene de anul trecut si doborarea experimentala a unui satelit de catre China, in ianuarie 2007, au starnit o vie ingrijorare in multe capitale asiatice".
Acestia sunt considerati pasi decisivi in tentativa SUA de a incercui Rusia si China. Intelegerea dintre Australia si Japonia, precum si revizuirea preconizata a Constitutiei nipone, va conduce la crearea unui flanc de securitate integrata est-asiatic, contra Rusiei si Chinei. Flanc paralel cu cel vestic, din Europa, pe care il reprezinta NATO.
Declaratia de securitate australiano-nipona
Declaratia semnata, pe 13 martie 2007, de catre primul-ministru australian John Howard si premierul japonez Shinzo Abe reprezinta un pas semnificativ in directia formarii unui "triunghi" Washington-Tokio-Canberra indreptat contra Beijingului.
Desi declaratia nu stabileste vreo alianta militara clara, ca cea dintre SUA si Japonia de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, documentul se refera in mod expres la exercitii militare, la schimburi de informatii secrete, la cooperare anti-terorista si la ajutor in caz de dezastre naturale. Cele doua guverne isi declara, totodata, intentia de a pune la punct si un "plan de actiune" in domeniul apararii, fara insa sa se dea detalii.
Desi Howard si Abe au insistat public ca declaratia lor nu ar viza China, explicatiile lor nu au fost prea convingatoare. Marele castigator al apropierii, tot mai mari, dintre Australia si Japonia este, fara indoiala, Washingtonul. Care mizeaza pe cele doua tari drept contrapondere geostrategica la China. Astfel, SUA isi stabileste treptat o retea de influenta si actiune militara prin intermediul unor aliati din regiunea Asia-Pacific.
In martie 2006, secretatul de Stat Condoleezza Rice s-a intalnit la Sidney cu ministrul de Externe australian, Alexander Downer, si cu cel japonez, Taro Aso, pentru a discuta o tripla alianta intre statele lor.
Deoarece Australia face un foarte profitabil comert de materii prime cu China, ministrul australian Downer a insistat ca, in comunicatul final, sa nu existe nici o referinta deranjanta pentru Beijing.
Actuala declaratie semnata cu Japonia reprezinta insa o schimbare in politica externa a Australiei. Astfel, primul-ministru John Howard - desi descrie relatiile cu China ca fiind excelente - a spus, dupa semnarea declaratiei de securitate cu Tokyo, ca aceasta reprezinta "cea mai stransa cooperare cu vreo tara, cu exceptia SUA".
Altfel spus, in caz de conflict, Australia se va alia cu SUA si cu Japonia contra Chinei. John Howard a sprijinit SUA in interventiile militare din Afganistan si Irak, in schimbul sustinerii de catre Washington a operatiunilor australiene din Timorul de Est si Insulele Solomon.
Pentru Shinzo Abe, declaratia de securitate reprezinta un alt pas semnificativ in vederea integrarii intr-o organizatie tip NATO asiatica. Prin Constitutia sa pacifista, Japonia nu poate semna nici un pact militar cu vreo alta tara. Dar Abe asteapta, in acest sens, un referendum care sa inlature o clauza pacifista, si sa transforme Japonia "intr-o tara normala". Prin aceasta schimbare constitutionala, Japonia va putea sa se remilitarizeze si se semneze aliante militare cu alte tari sau aliante.
De dragul colaborarii cu Guvernul de la Tokyo, premierul australian a incercat sa minimalizeze recentele "gafe" istorice ale lui Shinzo Abe - care a provocat un urias scandal international negand o serie de crime de razboi, comise de militarii niponi in anii '30-'40. "Nu trebuie sa lasam istoria sa devina stapana a ceea ce vom face in viitor" - a declarat Howard, starnind o furtuna de proteste in Australia. Printre sclavele sexuale "rechizitionate" de armata imperiala a Japoniei se numarasera si multe australience.
De la "trilaterala"
la "cvartet"
prin atragerea Indiei
Administratia Bush a salutat prima, si cu mare entuziasm, declaratia de securitate incheiata intre Japonia si Australia. Vizitand, luna trecuta, ambele tari, vicepresedintele Dick Cheney a declarat: "Apropierea tot mai mare a tarilor noastre transmite un mesaj clar: cele trei tari sunt acum unite in slujba pacii si a prieteniei din regiune."
"Pacea si prietenia din regiune" este, se pare, si scopul colaborarii celor trei in Irak. Guvernul Howard a trimis acolo trupe inca din martie 2003. Japonia, in ciuda opozitiei ample din tara, a participat cu "personal necombatant".
SUA incearca acum sa transforme aceasta "trilatrala" asiatica intr-un "cvartet" prin ademenirea Indiei. "The Australian" nota ca acest lucru "face tot mai dificila pretentia potrivit careai acest lant de aliante, dintre Australia, SUA si alte natiuni asiatice, nu urmareste, de fapt, incercuirea Chinei".
In caz de conflict, grupul de tari aliate SUA ar putea sa priveze China de acces la piata comerciala mondiala si la resursele de materii prime si energie. Editorialistul de la "The Australian" nu are nici un dubiu ca transformarea "trilateralei" intr-un "cvartet" prin atragerea Indiei, va fi perceputa de Beijing ca o mare amenintare la adresa securitatii Chinei, care va reactiona pe masura.
Exercitiile militare navale din Pacific ale SUA, Japoniei si Indiei
La 16 aprilie a.c., SUA, Japonia si India au incheiat manevrele militare de langa Peninsula Boso (Japonia), Participare: patru distrugatoare ale lui "Japan's Maritime Self-Defence Force", trei nave de razboi ale lui "Indian Navy" si doua distrugatoare tip "Aegis" ale lui "U.S. Navy".
Exercitiul a durat, in total, sase ore. Obiective: imbunatatirea comunicatiilor, a coordonarii in misiunile de lupta si a interoperabilitatii. In fapt, exercitiul a transmis un important mesaj politic in eforturile Administratiei Bush de a limita, cat mai mult, cresterea spectaculoasa din ultima vreme a influentei Chinei in regiunea Asia Pacific.
Un purtator de cuvant a declarat, la New Delhi, ca India a participat la exercitiul militar in calitate de "putere neutra", si nu de "contrapondere a Chinei, ori ca parte a vreunei strategii anti-chineze". La randul sau, adjunctul ministrului nipon de Externe - Shotaro Yachi - a subliniat ca exercitiul militar "nu este indreptat contra unei tari anume".
Participarea Indiei la exercitiul militar naval din Peninsula Boso este extrem de sugestiva pentru politica externa a acestei tari. Ideea formarii unui "cvartet" - SUA, Japonia, Australia, India - a fost reiterata de vicepresedintele Dick Cheney in cursul vizitei din februarie 2007 la Tokyo si Canberra. Pentru a atrage India, SUA au semnat chiar un tratat nuclear cu New-Delhi, in 2006, tratat care ofera Indiei accesul liber la tehnologia nucleara americana, in ciuda divergentelor SUA cu Iranul pe aceasta problema. Pe cand SUA incearca sa cultive India ca o "contrapondere" la ascensiunea Chinei, India are propriile sale planuri si ambitii de a utiliza acest "targ nuclear" cu SUA pentru a deveni o putere dominanta in regiune.
Multi insa la New Delhi au avertizat ca India ar putea ajunge la conflict deschis cu China, si cu Rusia. Un mai vechi partener al Indiei.
Reactia Chinei
si Rusiei la tentativa
de incercuire intreprinsa de neoconservatorii
din SUA
Confruntate cu perspectiva de a fi prinse la mijloc intre un NATO european si un altul asiatic, China si Rusia au reactionat. Beijingul si Moscova au oferit Indiei statutul de observator in "Shanghai Cooperation Organization" - baza aliantei dintre Rusia, China, Iran si alte cateva state din Asia Centrala. Marele castig pentru economia Indiei este accesul la resursele energetice uriase (si ieftine) din Asia Centrala.
SUA, care incearca sa castige India de partea sa, se opun vehement construirii unui gazoduct din Iran, via Pakistan, pana in India.
Simtindu-se curtata, India incearca sa profite la maximum de situatie. In timp ce participa cu trei nave la exercitiul militar americano-nipon din apropierea Peninsulei Boso, pe 16 aprilie a.c., India a trimis doua distrugatoare - purtatoare de rachete - "INS Rana" si "INS Rangit" la exercitiile navale ale Beijingului din Marea Chinei, care au durat cinci zile. Potrivit unui purtator de cuvant indian, aplicatia a cimentat "parteneriatul strategic" cu China!
Alte cinci nave de razboi indiene au luat parte la exercitiile "antitero" ale marinei ruse, de la sfarsitul lui aprilie din Marea Japoniei. Probabil ca si aici s-a "cimentat" un parteneriat strategic, de data aceasta cu Rusia. Un aliat traditional al Indiei.
Beijingul a raspuns incercarilor Statelor Unite de a incercui China prin extinderea capacitatilor sale militare. Inclusiv prin posibilitatile marinei miltare chineze de a proteja rutele de aprovizionare cu petrol si comertul cu Orientul Apropiat, Europa si Africa. China a incheiat, in acest scop, o serie de intelegeri cu Burma, Bangladesch, Sri Lanka, Maldive, Seychelles, Mauritius, Madagascar si Pakistan.
Numai cu Sri Lanka, de pilda, China a incheiat intelegeri pentru construirea unui port-container la Hambanthota, a unei rafinarii, a unui aeroport, precum si alte facilitati in valoare totala de un miliard de dolari.
Potrivit lui "Asia Times Online", din 17 martie a.c., "Proiectul portului Hambanthota este doar cel mai recent pas la Chinei in directia consolidarii accesului la Oceanul Indian, si de a-si securiza zona maritima folosita ca ruta energetica". China foloseste in acest scop o strategie numita de analisti "un sirag de perle", construindu-si legaturi solide cu tari care au acces maritim din Orientul Mijlociu pana in Marea Chinei de Sud.
"Un sirag de perle": portul Gwadar
din Pakistan
Strategia chineza "un sirag de perle" are ca principal proiect portul Gwadar din Pakistan. "Asia Times" explica: "Implicarea masiva a Beijingului in proiectul Gwadar - ca finatare si expertiza - va oferi, in final, Chinei un post de ascultare", prin care va monitoriza intreaga activitate navala a lui "U.S. Navy" din Golful Persic, Oceanul Indian, Marea Arabiei, precum si actiunile viitoarei cooperari militare SUA -India din Oceanul Indian."
La est de India, China a dezvoltat facilitati navale in Bagladesh. Beijingul a instalat radare de mare capacitate si depozite de aprovizionare la bazele Sittwe, Coco, Hianggyi, Khankphyu, Mergui si Zadetkhyi Kyun, din Burma, Thailanda si Cambodgia, in apropierea punctului geostrategic de importanta mondiala Stramtoarea Malacca.
Desi Australia nu a participat la exercitiul naval de langa Peninsula Boso, penetrarea economica si diplomatica a Beijingului in regiunea Pacificului de Sud starneste ingrijorare la Canberra. Premierul John Howard a intervenit in forta in Timorul de Est si Insulele Solomon. Totusi, Australia nu pare deloc dispusa sa se angajeze intr-o polemica de forta direct cu Beijingul, mai ales datorita exportului extrem de profitabil de materii prime australiene catre China.
Formula "cvartetului", propusa de Statele Unite, este de altfel, minata si de alte considerente economice. Japonia doreste sa ia parte la investitiile profitabile din economia in mare ascensiune a Chinei. De aceea si ea evita, pe cat posibil, polemicile deschise cu Beijingul. Industriasii niponi exercita, in acest sens, o puterica presiune asupra premierului Shinzo Abe, pentru a putea patrunde, in conditii favorabile, pe piata enorma a Chinei. Pentru India, alianta cu SUA este problematica. Guvernul de la New Delhi a refuzat categoric sa renunte la construirea gazoductului care va aproviziona cu gaz natural India din Iran, via Pakistan. In acelasi timp, Congresul SUA nu a ratificat nici pana acum intelegerea nucleara dintre SUA si India, semnata in 2006, deoarece India nici macar nu face parte din "Tratatul de Non-Proliferare". Iar acest fapt ridica numeroase obiectii in Congres, tinand seama mai ales de polemica Administratiei Bush cu Iranul.
In 2007, Beijingul isi va creste cheltuielile militare cu 18%, alocand apararii un buget, cel putin oficial, de 45 de miliarde de dolari. Adica, de doua ori bugetul Australiei.
In fata tentativei SUA de a le incercui, China si Rusia si-au strans mult relatiile economice, politice si militare. Putem vorbi acum despre o veritabila "axa Moscova-Beijing".
Prin Shanghai Cooperation Organization", Rusia si China au strans in jurul lor o serie de tari din Asia Centrala - extrem de bogate enegetic - si au conferit statutul de "observator" pentru India, Pakistan, Iran si Mongolia.
In iulie 2007, in muntii Urali, Rusia si China vor desfasura cel mai amplu exercitiu militar - "Peace Mission 2007"- care va fi urmarit personal de Vladimir Putin si de presedintele Chinei Hu Jintao. Obiectivul lui "Peace Mission 2007": testarea unor noi arme conventionale si reactia fortelor armate ale Rusiei si Chinei in caz de razboi nuclear. "Peace Mission 2007" arata, mai bine ca orice, ca marile puteri se pregatesc de reactie in cazul unei posibile confruntari nucleare.

---

Despre autor: