Polemica Antonescu

Revista "Observator cultural" (nr. 107 din 22-28 martie 2007) a publicat o "replica" semnata de Jean Ancel la articolul "Despre statuia lui Antonescu de la Tel Aviv", publicat in ZIUA de Tesu Solomovici. "Replica" era de fapt o reactie polemica, de o violenta bizara, impanata cu insulte grave la adresa unui autor a carui singura vina era aceea de a avea o viziune usor diferita (mai putin unilaterala) asupra unei perioade tragice din istoria Romaniei.
In introducere, Ancel se plangea ca ZIUA ii refuzase "dreptul la replica". Explicatia e simpla: articolul lui Tesu Solomovici nu-l pomenise in nici un fel - nici pe el, nici lucrarile sale. Nimic din acest text nu justifica o reactie atat de furibunda si jignitoare la adresa autorului. Cel indreptatit la "replica" este acum Tesu Solomovici. "Observatorul Cultural" nu i-a acordat-o, cu toate ca a gazduit in paginile sale un adevarat atac la persoana. O facem noi.
Intertitlurile apartin redactiei.
Miruna MUNTEANU
Destine diferite,
opinii diferite
Nu pun in discutie competenta lui Jean Ancel sau talentul sau de cercetator al istoriei Holocaustului. El insa vrea sa-mi interzica dreptul participarii la dezbatere. Ceea ce nu pot sa accept. Jean Ancel cunoaste Holocaustul din citite si din auzite, eu l-am trait pe propria-mi piele. Parte din familia mea a pierit in Transnistria. Tata a fost detinut intr-un lagar. Eu insumi am purtat infamanta "Stea galbena" - nu multa vreme, pentru ca, la interventia liderului evreu Wilhelm Filderman, maresalul Antonescu a anulat ordinul. Am trait in anii prigoanei.
Dar ceea ce simt eu pentru lumea romaneasca difera ca de la cer la pamant de indiferenta si dispretul afisat de Jean Ancel. Ancel pare sa creada ca Holocaustul din Romania a fost mai ingrozitor decat cel din Germania lui Hitler sau din Ungaria fascista. Vinovatia o arunca asupra intregului popor roman. Zice el, referindu-se la autorii crimelor anti-evreiesti: "Nu erau legionari, nu erau ceea ce noi suntem obisnuiti sa spunem fascisti. Era birocratia romaneasca, erau functionari, erau prefecti, erau de obicei absolventi de facultati, juristi sau, uneori, invatatori. Era vorba de Romania, Romania clasica, Romania dintotdeauna".
Ca sa nu fiu acuzat din nou ca am "produs" un citat care nu exista, ii voi reaminti lui Jean Ancel unde si cand a declarat aceasta enormitate: la dezbaterea organizata de Centrul Cultural din Ierusalim, cu ocazia aparitiei cartii sale despre Holocaustul din Transnistria, la data de 9 ianuarie 2004 (intreaga discutie cu istoricul Jean Ancel a fost reprodusa in cartea "Noi intalniri la Ierusalim", tiparita de Institutul Cultural Roman).
Cu asemenea crezuri, nici nu ma mira reputatia mizerabila de care se bucura Jean Ancel in mediile istoricilor romani. In ce ma priveste, pentru vina de a fi protestat impotriva acestei directii cultivate de Jean Ancel & Co., am fost si continui sa fiu tinta unor "replici" agresive.
Supravietuitor al Holocaustului, am trait multe, am vazut multe si am citit multe. In aceasta lunga viata, am scris trei carti care imi sunt dragi: "Securitatea si Evreii", "Istoria Holocaustului din Romania. Transnistria. Transilvania de Nord" si "Istoria Evreilor din Romania". Toate trei au starnit controverse din varii motive, dar nu e cazul acum sa detaliez. Nu m-am erijat niciodata in istoric, ci am subliniat clar ca aceste lucrari sunt ale unui ziarist impatimit de tainele istoriei.
"Holocaustul asimetric"
si acuzatiile de plagiat
Acuzatia lui Ancel ca as fi plagiat "Raportul Final privind Istoria Holocaustului din Romania" nu tine seama nici de realitate, nici de regulile bunei cuviinte. Dupa predarea "Raportului Final" presedintiei Romaniei, in cursul unui interviu pe care i l-am luat dlui Ion Iliescu (ulterior publicat in presa romana din Israel), i-am marturisit dorinta de a publica Raportul, cu atat mai mult cu cat Comisia care l-a intocmit recomanda acest lucru. Cartea se afla deja sub tipar cand am fost alertat de telefonul primit de la istoricul Mihail E. Ionescu, unul din vicepresedintii Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania, care m-a sfatuit sa nu public Raportul Final, deoarece Ministerul de Externe al Romaniei incheiase deja un aranjament de publicare cu Editura Polirom. Ulterior, am primit din partea unor avocati de la Yad Vashem din Ierusalim o scrisoare in care mi se "interzicea" publicarea lucrarii. Nu inteleg nici pana astazi ce treaba aveau acesti avocati din Ierusalim cu o lucrare intocmita pentru Presedintia Romaniei, platita din banii contribuabililor romani, in interesul tarii, pentru lectura si utilizare publica, si aflata pe site-ul oficial al Presedintiei Romaniei. La interventia si a unui oficial al Ministerului de Externe al Romaniei - care mi-a promis ca-mi va returna cheltuielile de tiparire (bani pe care nu i-am primit niciodata) -, apreciind ca publicarea Raportului la prestigioasa editura "Polirom" e benefica pentru toata lumea, am renuntat. Cum aveam pe masa de lucru propria mea lucrare despre Holocaust, am reprodus, bineinteles intre ghilimele si indicand sursa, conform practicii editoriale, pagini din "Raportul Final".
Unii dintre istoricii titrati ai Holocaustului s-au aratat iritati de aparitia lui Tesu Solomovici in dezbaterea privind Holocaustul, de parca subiectul ar fi mosia lor privata. Am fost acuzat de multe enormitati numai pentru faptul ca mi-am permis sa enunt ca pe teritoriul romanesc a avut loc un "Holocaust asimetric". Am fost si continui sa fiu obsedat de destinul familiei mele: parte din ei, cei traitori in Vechiul Regat, au ramas cu totii in viata, in vreme ce ceilalti, din Basarabia si Transilvania de Nord, au pierit in Transnistria si la Auschwitz. Acesta e sensul sintagmei "Holocaustul asimetric".
Observ cu parere de rau ca Jean Ancel nu este informat de faptul ca am oprit difuzarea cartii care cuprindea lungile citate din "Raportul Final" si am retiparit o alta lucrare intitulata "Istoria Holocaustului din Romania. Transnistria. Transilvania de Nord", cu o coperta de Devis Grebu si ilustratii, dupa parerea mea exceptionale, semnate de Mihaela Schiopu. Din aceasta noua carte au fost eliminate toate paginile preluate (repet, puse intre ghilimele si indicandu-se sursa) din "Raportul Final". Jean Ancel nu a vazut aceasta noua carte a mea, dupa cum nu a vazut nici "Jurnal II. Jurnal indirect" de Mihail Sebastian pentru care, iarasi cu o usurinta revoltatoare, ma acuza de plagiat. Cartea, de la cap la coada, cuprinde selectiuni din publicistica, scrisorile si interviurile lui Sebastian, editorul nu a intervenit in textele sebastianiene, nici nu le-a comentat, acest lucru fiind subliniat apasat in titlul de pe coperta, in prefata semnata de academicianul Eugen Simion si in cuvantul inainte al editorului. E o carte "100% Sebastian". Dar asta nu-l impiedica pe Jean Ancel sa ma acuze ca... l-am plagiat pe Mihail Sebastian.
"Vina de a fi iubit
de Goma"
Reaua credinta a lui Ancel atinge cele mai urate cote atunci cand se refera la articolul meu "Despre statuia lui Antonescu de la Tel Aviv". E un fel de polita, banuiesc, pe care mi-o plateste pentru indrazneala pe care am avut-o de a formula unele critici la ultima sa carte despre pogromul de la Iasi. Am apreciat documentatia si travaliul cercetatorului de la Ierusalim, dar mi-am exprimat, in cuvinte mult cantarite, indoiala in legatura cu vinovatia lui Ion Antonescu in programarea, initierea si conducerea directa a operatiunilor criminale de la Iasi, din vara anului 1941. Nu mi-a fost teama ca voi fi acuzat ca-l "apar pe maresal". Ion Antonescu este responsabil pentru atrocitatile savarsite in anii Holocaustului, e responsabil si pentru crearea climatului anti-evreiesc care a permis izbucnirea Pogromului de la Iasi. Dar ca sa te straduiesti sa dovedesti ca maresalul a initiat si a condus personal masacrul nu mi se pare productiv, cu atat mai mult cu cat exista o masa de documente probante. Opinia exprimata de mine nu-l absolvea pe maresal de vinile sale fata de evrei, asa ca mi-e imposibil sa-mi explic furia suburbana cu care ma ataca astazi Jean Ancel.
Ancel are o meteahna: nu suporta sa fie contrazis. Ma pune la zid pentru vina "de a fi iubit de Paul Goma si de alti antisemiti", ca si cum, vezi Doamne, Paul Goma ar fi Antichristul in carne si oase. De la Ierusalim, unde locuieste, Ancel nu e in stare sa inteleaga cat de benefic ar fi un dialog cu Paul Goma si cat de neproductiva e agitarea securii de cate ori aude pronuntandu-se numele scriitorului. Asa ma arunca cu dispret in aceeasi oala cu Paul Goma, Ion Coja, Constantin Dragan, Larry Watts, Kurt W. Treptow, Eugen Barbu si Adrian Paunescu, dovedind o orbire crasa, pentru ca amesteca cu rea vointa si prosteste valori si tendinte diferite.
Citatele
"inventate" exista
Ma refer in continuare la alte acuzatii ale lui Jean Ancel si in primul rand la cele in legatura cu "citatele" atribuite lui Emil Cioran si Wilhelm Filderman. Articolul meu din ZIUA era cat se poate de transant: povestea cu statuia lui Antonescu de la Tel Aviv si asa-zisul "Testament" al lui Filderman sunt niste nascociri penibile. Scriam in acest sens: "Somnul ratiunii naste nu numai monstri, ci si aberatii. Cine a lansat povestea existentii unei statui inchinate lui Antonescu la Tel Aviv a facut o gluma macabra". Dispretuitor pana la greata, Ancel ma acuza ca am "produs" niste citate pe care Emil Cioran si liderul evreu Wilhelm Filderman nu le-au spus sau scris niciodata. Inca o data sunt nevoit sa subliniez reaua credinta a lui Ancel, usurinta cu care incearca sa-i delegitimeze pe altii, aroganta sa perversa. E curios ca tocmai el, care de-o viata cerceteaza istoria Holocaustului, nu l-a citit pe Emil Cioran, marele carturar roman implicat in ascensiunea extremei drepte romanesti, dar de a carei ideologie s-a dezis in anii exilului de la Paris. Citatul din Emil Cioran, care aminteste de nerecunostinta evreilor-romani carora maresalul Ion Antonescu le-a salvat viata, se afla la pagina 12 din "Caiete III" (1962-1972) ale scriitorului roman, publicate de "Humanitas". Il reproduc, iata, din nou: "Maresalul Antonescu era, poate, nebun, insa a dat, totusi, dovada de intelepciune si omenie, a salvat viata a cel putin 600.000 de evrei-romani. Nici un cuvant de recunostinta, nici un monument, nici o strada, in Israel care sa-i pomeneasca numele". Acuzandu-ma ca eu as fi "produs" acest citat, Ancel scrie: "asemenea enormitati puteau fi gasite in <<Epoca de aur>> in <<Saptamana Culturala a Capitalei>> sub semnatura lui Iosif Constantin Dragan si a ciracilor lui, Eugen Barbu si Adrian Paunescu". Poetul Adrian Paunescu, ciracul lui Dragan? Hai sa fim seriosi.
In ce priveste cele doua citate din Filderman, evident nu puteau fi scoase din "Memoriile" aflate sub cheie la Muzeul Yad Vashem din Ierusalim, ci din alte documente-memorialistice. Repet, maresalul i-a spus liderului evreu: "Stii, dle Filderman, sunt singurul politician din sfera de influenta a Axei care accepta sa intalneasca un evreu" (vezi: "Procesul lui Eichmann. Marturii II", Ierusalim, 1974, pg. 684). De altfel, e un citat reprodus de multi istorici ai Holocaustului si mediatizat enorm, pentru ca, intr-adevar, a fost un lucru absolut neobisnuit ca dictatorul unei tari din Axa fascista sa intretina conversatii fata in fata si sa corespondeze cu lideri evrei, asa cum a facut-o maresalul Ion Antonescu cu liderii Wilhelm Filderman si arhitectul evreu Herman Clejan.
Cealalta fata
a maresalului
Cat despre anumite "gesturi pro-evreiesti" ale maresalului, ele sunt notorii - le-a recunoscut si Filderman, le-au subliniat aproape toti istoricii Holocaustului. Insasi "Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului in Romania", din care a facut parte si Jean Ancel, remarca "atitudinea oscilanta a lui Antonescu fata de evrei" (vezi: Raportul Final, Polirom, pag. 253). Ca Ancel nu vrea sa cerceteze aceasta latura controversata a "fenomenului Ion Antonescu" il priveste, dar sa dea cu securea in cei care o fac, nu mi se pare un lucru intelept.
Desi e toba de carte holocaustologica, i-as recomanda lui Ancel lucrarea colegului sau universitar, istoricul israelian Iaacov Gheler ("Rezistenta spirituala a evreilor-romani in timpul Holocaustului"), sau noua carte despre Antonescu si Holocaustul din Romania a istoricului evreu-american Radu Ioanid, chiar si "Raportul Final al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania", unde sunt dezvaluite numeroase "gesturi antonesciene" privind educatia, cultura, asistenta sociala, exercitiul religios, salvarea unor refugiati din Polonia si Ungaria, scolile si universitatile evreiesti, teatrul evreiesc, activitatea rabinatului, emigrarile in Palestina, intalnirile si schimbul de scrisori dintre maresal si liderul evreu Wilhelm Filderman, repatrierea unor deportati etc., etc., toate savarsite cu stirea sau din ordinul maresalului. Desigur, pe fundalul prigoanei antievreiesti patronate de acelasi Ion Antonescu.
Daca aceste "gesturi" sunt aduse in dezbatere nu inseamna ca se incearca reabilitarea maresalului. Escamotand, insa, aceasta realitate, Jean Ancel nu sporeste cu nimic atitudinea romaneasca fata de crimele antonesciene, intru binele cercetarii istorice. Dimpotriva.

---

Despre autor: