Invitatii au fost primiti cu mici, bere si cintece de lume.

In fata blocului N3, scara 2, de pe Sulea 31, joi, la ora 16.00, era plin de lume: vecini, fotografi, scriitori, jurnalisti, copii care se agitau prin parcul din fata si chiar citiva ciini care se amestecau pasnic printre invitati. Pe treptele scarii, Eugen Istodor se pregatea pentru evenimentul care umpluse de curiosi scara si aleile din fata: lansarea unui volum atipic de interviuri, "Cartea vietii mele", publicat de Editura Polirom, in colectia "EGO publicistica".

"Dragi vecini, iubite tanti, iubita nasa Monica, draga Soni de la gratare, onorate Gigi Melody, va multumesc ca sinteti alaturi de mine in acest moment important." Acestea au fost cuvintele cu care Istodor a tinut sa-si introduca personajele care i-au facut, din interviuri informale, o biografie din dialoguri: "O carte cum nu mai e si cum n-o sa mai intilniti, o carte despre o scara locuita numai de oameni nemaipomeniti, o carte unica si irepetabila pe care n-o pot dedica decit acestor locatari extraordinari", marturisea scriitorul, care nu si-a prezentat invitatii decit dupa ce a citit lista completa cu nume de tanti si vecini.

Maestrul acordeonist Gigi Melody a acompaniat intrarea fiecarui invitat cu cite un cintec de pahar. Primul care a urcat treptele intrarii in blocul lui Istodor a fost Huidu, alt copil al cartierului Titan, caruia Istodor ii multumeste ca a ridicat ratingul de zona. Au urmat Robert Turcescu, Doru Buscu, Lucian Mindruta, tanti Vicky, vecina care i-a deschis lui Istodor pofta de scris, si colegul de scoala, bunul Nicu Bunescu, care l-a scapat pe autorul cartii "de la cafteala" pe cind erau copii.

"«Mai Genutu, pai daca noi stam acuma la povestit, ar fi normal sa scriem o carte». Si de aici a luat ideea acestei carti. Oricum, contributia mea e foarte mica", povesteste tanti Vicky, plina de mindrie, despre punctul de pornire al "Cartii vietii" lui Istodor. In timp ce Gigi Melody tragea de acordeon si se lasa in voce, printre invitati, cameramani si fotografi isi faceau loc sa intre in scara doamne cu sacose cu franzele si domni curiosi. Pentru ei, Istodor era Genutu, iar Genutu ii intreba relaxat de sanatate, dupa care se intorcea la invitati. Si ei tot ai lui. Pe la ferestre, dintre ghivecele cu muscate, scoteau capul alte tanti, cu permanentul aranjat, care n-au gasit cu cale sa coboare in fata blocului. O alee mai incolo, Soni intorcea micii pe gratar si-i indemna pe oameni la o bere.

Multimea de vecine a inceput sa forfoteasca in momentul in care Lucian Mindruta, abia descalecat de pe bicicleta, a inceput sa le intrebe despre Genutu: "Trintea usa la lift? Vecinele in cor : "Nuuuu". "Bate mingea in parc?" "N-o batea". "Era pampalau?", incerca Mindruta sa pluseze. O tani raspunde infocata: "Da da da!!!!" "Fete, venea cu fete acasa?" "Deloc", a sarit repede o alta tanti, care-l seconda pe Istodor. "La ce virsta a venit pentru prima data cu fete acasa?", insista Mindruta. Aceleasi tanti i-au confirmat, in caz ca n-a priceput de la inceput: "N-a venit, n-am vazut noi asa ceva! Era cumiiiinte, era timid rau de tot". Satisfacut de raspunsurile vecinelor, Mindruta a continuat discutia in acelasi ton, de data asta cu referire la carte: "N-am vazut in viata mea o mai parsiva reabilitatare a comunismului".

Robert Turcescu a simtit nevoia sa faca totusi, citeva nuantari: "Nu e o carte din categoria «hai sa ne ridem cu Istodor si cu vecinii lui din timpul copilariei»". In cartea pe care marturisea ca a inceput-o in urma cu patruzeci si opt de ore si a terminat-o in urma cu patruzeci si opt de minute, Turcescu a citit despre o lume care nu e doar a lui Istodor, ci a tuturor celor crescuti cu cheia de git si obisnuiti cu sprinturile la Alimentara, cind se bagau "adidasi de pui". In plus, remarca Turcescu, e o autobiografie scrisa int-un stil pe care nimeni nu s-a gindit sa-l frecventeze inainte. Cel care face cronica stereotipurilor, a birfelor si a micilor fericiri din comunism e, crede Turcescu, un sensibil, pe care colegii il banuiau, dar care numai in aceasta carte a iesit la iveala: "E un personaj sensibil care de data asta nu se mai ascunde, e relevat acolo, cu dramele lui, cu intrebarile lui, cu problemele lui familiale". In trei cuvinte, cartea inseamna "firesc, naturalete, bun-simt", motive care-l fac pe Turcescu sa exclame: "Va conjur s-o cititi!"

Dupa ce maestrul Gigi Melody a cintat, de incheiere, "Perinita", Istodor, inconjurat de vecini, s-a pus pe impartit autografe in usa blocului. Cind mai toata lumea s-a imprastiat, scriitorul a ramas sa faca poze si sa stea la taina cu vreo tanti sau vreun nene, la umbra, in fata blocului.