Moda apelurilor intelectuale

Cativa ani dupa evenimentele din decembrie 1989, intelectualul care nu ajungea sa semneze macar un apel se putea simti exclus din randul lumii cu preocupari civice. A fost o moda? Mai degraba a fost o defulare, dupa "seceta" civismului in vremurile comuniste. A folosit la ceva? Nu mai mult decat la o operatiune de identificare: iata, noi, astia, suntem civicii.
Acum, pe la inceputul campaniei pentru referendum, am fost invitat sa semnez un nou apel al intelectualilor. M-am uitat pe text sa vad daca e contra ceva sau pro cineva. Era pro, dar centrele de greutate cadeau contra: in principal, contra instituirii unui regim de abuzuri parlamentariste. L-am semnat, cu inima indoita.
"Razboiul" s-a incheiat. Va urma o pace mai fierbinte decat batalia insasi? Pare ca asa va fi. Ma vad, insa, obligat sa explic indoielile de sub semnatura, acum, inainte ca scena noastra civico-intelectuala sa ia foc din nou.
Nu voi insista asupra unor neglijente stilistice, ori conceptuale ale textului. Au trecut, de altfel, neobservate.
Ceea ce m-a surprins neplacut in text a fost grila nombrilista de interpretare (nombrilismul fiind "arta" de a nu vedea nimic mai mult decat buricul propriu). Nu era clarificata miza "razboiului": daca va fi infranta tendinta oligarhilor locali de a comanda decizii politice, nu le vor lua locul si tendinta oligarhii nelocali? Care din cele doua rele ar fi raul cel mai mic?
Se stie din statistici ca, azi, puterea capitalului autohton fata de a celui strain de pe piata noastra reprezinta doar 15%.
Am avut o dezbatere in care am ratat, cu totii, miza neinterna a jocului. Ne-am asezat intr-o pozitie reflexiva care nu tinea cont de interesele globale de pe piata romaneasa de influente oligarhice.
Poate ca nu ar fi fost, in primul rand, datoria jurnalistilor din presa scrisa si din televiziuni sa constientizeze dimensiunea internationala a jocului, dar din partea elitei noastre intelectuale ar fi fost de asteptat si o privire dincolo de buricul exceptionalismului romanesc, dincolo de tarcul afacerilor interne.
Nu voi fi convins ca ne vom fi integrat in Uniunea Europeana si in jocurile euro-atlantice cata vreme reprezentantii elitei noastre intelectuale vor continua sa faca analize... suspendate, acel tip de interpretari ce nu se lasa informate de jocul complex de interese globale care se intersecteaza in spatiul economic si politic romanesc.
Noua, tuturor, ne este neclar acest exercitiu de integrare mentala. Iata de ce consider ca nu avem de tras alta concluzie mai grava decat aceasta: a devenit o urgenta, o prioritate ca presa romaneasca sa formeze, prin specializarti autentice, iar nu prin invatare din mers, cateva minti capabile sa descifreze jocurile economice din spatele teatrului politic.

---

Despre autor: