Acum, dupa mai multe saptamani confuze am izbutit sa aflam macar un singur lucru: cine e poporul. Poporul sunt cei care voteaza cu Traian Basescu. Cine sunt ceilalti e usor de dedus: cei banuiti de optiuni contrare sau de absenteism pervers sunt "tiganii imputiti".
Eu nu imi permit, de unul singur, asemenea concluzii. Am recurs la experti in poporologie. Cel mai important dintre ei mi se pare a fi astazi domnul "ambasador" Traian Ungureanu. Textul publicat de domnia sa in Cotidianul de luni, 21 mai, este o adevarata calatorie in timp. Parcurgand acele randuri, ai senzatia clara ca te afli la inceputul anilor cincizeci si ca citesti un articol din A. Toma, combinat, postmodern, cu ceva din spiritul lui Ostap Bender. "Presedintele a invins orbitor. Presedintele trebuie sa fie uimit (...) Presedintele a castigat asurzitor. Vocea populara a strigat NU!" Din lipsa de spatiu tipografic, textul nu dezvaluie cum a castigat presedintele din perspectiva altor simturi, cum ar fi, de pilda, mirosul, dar un lucru e clar: ne aflam pe "santierul noii identitati democratice romanesti".
Nu ma refer la acest delir verbal din placerea inutila de a polemiza, ci pentru ca articolul respectiv e varful de lance al unor abordari similare in spirit, care ne arunca indarat cu decenii, in anii gloriosi in care o singura persoana insuma silit toata diversitatea naturala a unei natiuni. Foarte grav: a doua oara, dupa 2004, o mana de oameni exaltati, cu ajutorul unor functii adesea enorm disproportionate fata de competenta lor, incearca sa creeze din nimic senzatia unei "revolutii" care permite orice.  Care e concluzia matematica a referendumului de sambata trecuta? In esenta, o treime dintre romani a fost de acord ca Traian Basescu sa ramana in functie, pentru ca il simpatizeaza sau pentru ca nu a inteles de ce i se cerea plecarea.
Care e concluzia lui Traian Basescu? "Romanii" sunt de acord cu tot ce a propus el, in vorba sau in gand, in ultimii doi ani, mai ales in domenii in care nu are nici o competenta conform Constitutiei. Aceasta confirmare in functie permite de acum incolo orice. Altfel e de rau, poporul vegheaza de la Piata Universitatii! Vom auzi luni in sir ca orice idee contrara celei prezidentiale e pacatoasa, pentru ca poporul vrea altceva. Desi poporul a stat mai mult acasa, iar cei care au venit la vot au raspuns la o singura intrebare si nu au aprobat o noua lume. Partidele sunt supuse la presiuni, cetatenilor li se creeaza senzatia ca opozitia devine inutila si chiar neconstitutionala, abuzurile sumare devin lupta pentru justitie in vreme ce, din parcari sau asfaltari, un alt popor, mic si dibaci, isi va reface iute pagubele pricinuite de o campanie electorala costisitoare, dusa de-a lungul si de-a latul Europei. Niciodata in ultimii saptesprezece ani nu s-au scris asemenea texte despre un lider politic, precum cel semnat de Traian Ungureanu si nu au avut loc astfel de exaltari, pe fondul unei asemenea apatii in lumea reala.
Asa cum spunea De Gaulle, "intrucat un politician nu crede niciodata ce spune, el este surprins cand altii il cred". Imi dau seama ce reactie de amuzament trebuie sa fi avut Traian Basescu citind editorialul lui Traian Ungureanu.