"N-am fost niciodata o mondena, ci un om al familiei si-al casei. Mai implinesc un an, se mai stringe funia la par", ne-a marturisit scriitoarea Ileana Vulpescu. Astazi isi sarbatoreste ziua de nastere. Ii uram "La multi ani! Â
 "N-am fost niciodata o mondena, ci un om al familiei si-al casei. Mai implinesc un an, se mai stringe funia la par", ne-a marturisit scriitoarea Ileana Vulpescu. Astazi isi sarbatoreste ziua de nastere. Ii uram "La multi ani!  "Cred ca n-am imbatrinit degeaba""Am inceput sa scriu din dorinta de-a le comunica semenilor mei ceva din gindurile mele, mai intii si-ntii romanilor, de-a le oferi ceva din sufletul meu, stiind ca avem, majoritatea, aceleasi ofuri. N-am aspirat sa ma vad tradusa in limbi de circulatie (desi am fost tradusa in ungureste si in slovena; «Ramas bun casei parintesti» si «Arta conversatiei»), stiind ca pe beneficiarii unor asemenea limbi nu-i doare ce ne doare pe noi, romanii. Oricine si-ar vrea cartile traduse in milioane de exemplare, in limbi de circulatie. Dar important este, in primul rind, impactul asupra cititorului limbii tale. Eu, inainte de orice, sint romanca. E firesc sa ma adresez romanilor. «Muza» mi-a fost viata, cu multele ei necazuri si cu putinele ei bucurii. Impulsul esential: cele trei virtuti crestine - credinta, speranta, iubirea. Cita iubire e, atita viata e. Iubirea cu acea importanta componenta a ei: mila. Cind ma gindesc la tinerete nu stiu: sa rid, sa pling? Tineretea e o forta in sine, dar trece atit de repede... Atunci nimic nu ti se pare imposibil si nici iremediabil. Cita nepotrivire intre ceea ce-ti inchipui atunci si ceea ce-ti ofera realitatea... «Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot?». Am debutat tirziu: la 37 de ani. Am avut, zic, destula minte, sa nu ma ametesc de succes, succes care uneori, venind prea devreme, iti poate lua mintile. Nimic nu m-a clintit niciodata din ideea unei vieti la distanta de coterii, de grupuri unde fiecare il declara genial pe fiecare. Am crezut totdeauna ca destinatarul, cititorul, poate fi considerat cu suficienta minte ca sa-si faca singur o parere despre autor. Cind scriu, nu ma gindesc nici sa supar neaparat pe cineva, nici sa fiu pe placul cuiva. Spun ce am de spus si-atit. Mi s-au republicat carti scrise pina in 1989. N-am schimbat nici macar o virgula. N-am avut nevoie sa-mi intorc cojocul, fiindca de cind ma stiu il port pe-o singura fata si-aceea neconjuncturala. Criticul meu cel mai acerb este barbatu-meu, Romulus Vulpescu. La fel si eu pentru el. De ziua mea am sa stau acasa si-am sa citesc. Am renuntat demult sa ma mai sarbatoresc. Planuri de viitor nu mi-am facut niciodata. Imi doresc de ziua mea, ca in toate celelalte, sa fiu, cit oi mai fi, in doua picioare si-n toate mintile. Imi doresc o viata fara cutremure, pace si lumina in mintea si-n sufletul semenilor mei. Imi place sa cred ca n-am imbatrinit degeaba."
Despre autor:
