1 1976. Iarna. Miezul noptii. Afara, un ger care te patrunde pana la oase. Focurile din casele satenilor inca nu s-au stins, iar fumul cenusiu-negricios care iese pe hornuri deseneaza pe albul zapezii chipuri si imagini diabolice, apoi se naruie misterios spre coama dealului. Este ora cand stafiile incep sa se simta in largul lor... Uite, dupa gardul unei ulite apare o silueta inspaimantatoare! Ce formea€¦ cand se alungeste ciudat, cand se lateste, cand se scurteaza! Suiera!... Carnea mi se incranceneaza: "O stafie! Stafia diavolului!!!...". Nu, nu este o stafie, ah... este Elena Voinea, o femeie intre doua varste, care fuge... fuge ca o bezmetica pe drum, despletita, si geme a durere. Fuge spre bufet, unde stie ca va gasi doi paznici, doi oameni buni care ii vor da ajutor... Si in noaptea aceea, ca si in noptile urmatoare, ea n-a mai dormit acasa, de frica. A dormit la o sora din comuna, Filofteia. Ce se intamplase? - El si cu neamurile lui sunt de vina?..., acuza ea trista in fata plutonierului Toma, seful de post. Ar fi vrut sa planga, dar nu putea. "Probabil a plans destul pana azi", se gandi subofiterul. In noaptea aceea, Doamne ce noapte!... a venit beat si a inceput sa ma loveasca cu ce apuca. Ultima data a pus mana pe un ciomag... Am reusit sa scap din mainile lui si am fugit ca o nebuna prin centrul comunei gasindu-i pe paznicii Ratiu si Cotiga. Vazandu-ma in ce hal eram, li s-a facut mila de mine si m-au dus la Filofteia sa dorm. - Ma mir, ca il stiu om linistit, zise seful de post. - Daa€™ de unde. In ultima vreme nu era zi de la Dumnezeu sa nu se imbete, si atunci incepea cu bataia! - Si cand te-ai intors acasa? - Dupa o saptamana. Mi-a fost frica, dar nu l-am gasit. A plecat... - Unde crezi ca s-o fi dus? Ai idee? - S-o fi dus la aia, la Targu-Jiu, cu care a mai stat doi ani si nu a dat nici un semn de viata, si-a luat toate actele cu el... - Bine. Mergi acum acasa, ca am sa fac tot ce pot ca sa-l gasim. O sa stau eu de vorba cu el. - Dar-ar Dumnezeu..., isi facu cruce Elena si iesi.  Un om foarte priceput Primind reclamatia de disparitie a lui Leonida Sarbu, seful de post trecu imediat la verificari. Astfel, afla ca Leonida, un om de 46 de ani, se nascuse in comuna Soimari, judetul Prahova si tinea mult la locul natal. Avea o casa cu o gospodarie frumoasa, in care acum 20 de ani adusese o mireasa tanara, cu o privire limpede ca apa izvorului. Nu se putuse casatori oficial cu ea, deoarece Elena nu divortase inca de fostul sot, cu care avea un baietel de 2 anisori, cu parul balai, Valerica. Iubind-o pe Elena si intelegandu-i tristetea, Leonida il luase pe Valerica la pieptul sau, sub ocrotirea sa. Si, ca lucrurile sa mearga si mai bine, facusera impreuna un copil, o fata zburdalnica, cu ochi neastamparati, pe care o botezasera Dorina, nume izvorat din cuvantul "dor". Si anii s-au scurs... Povara lor, dar mai ales un accident de munca nefericit suferit de Leonida in anul 1966 facusera dintr-un barbat falnic un cocosat, cu semne operatorii pe fata si cu ochiul drept intrat mult in orbita. Puterile il slabisera si ele, dar asta nu-l impiedicase sa practice dulgheria in continuare. Avea in spatele casei o polata in care improvizase un atelier de tamplarie, cu cele trebuincioase meseriei. Dupa accident insa capatase si un narav: bautura.  Martori care nu mint Pe langa aceste lucruri, plutonierul Toma fu intampinat si de cateva surprize! - Acua€™ o saptamana? In noaptea de 17/18 februarie?, incerca sa-si aminteasca o vecina. Nu! N-a fost nici un scandal. N-am auzit nimic. Ma mir... Leonida cand bea nu face scandal. Se duce si se culca. (Este intrebat paznicul Ratiu, de la cooperativa.) - Plangea mai mult inganat, zise acesta, vaitandu-se ca Leonida a lovit-o cu coada toporului peste corp si picioare. Eu n-am vazut nici o vanataie. "Hai inapoi, ca-l linistim noi", i-am zis. N-a vrut sa mearga, a refuzat. A zis s-o ducem la Filofteia, la sora-sa. Un alt martor, Alexandru Manea: Duminica, 8 februarie, m-am dus la Leonida sa arvunesc niste ferestre pentru casa cea noua. Nevasta-sa mi-a spus ca nu este acasa, ca plecase in tara de joi (5 februarie), sa caute de lucru. "Bine, dar n-are atat de lucru la noi?", i-am zis eu. "Asa e voia lui, mi-a raspuns ea. I-a casunat sa castige bani multi. Stiu eu ce-o fi in capul lui?" Ultima persoana care il vazuse in viata pe cel disparut era sora lui, Viorica Sarbu. De la Sfanta Boboteaza nu l-am mai vazut, spuse femeia. Asta inseamna... 6 ianuarie! Se uita seful de post pe un calendar. Da, de atunci. Nu treceau trei-patru zile fara sa nu ne vedem... Subofiterul facu o convorbire telefonica cu militia din Targu-Jiu si solicita sa se verifice daca Leonida Sarbu nu se afla la o femeie Pasescu Catrina. In urma cu 15 ani, Leonida plecase de acasa si convietuise doi ani cu aceasta femeie.  "Colombo" intra in scena Trecusera doua luni de la sesizarea disparitiei. Datele culese de plutonierul Toma ii intarira banuiala ca nu se afla in fata unui caz asa-zis de disparitie voluntara, ci a unei disparitii suspecte. Avea nevoie de ajutor, de un specialist. Raporta superiorilor sai de la Militia judetului Prahova, iar a doua zi avu placerea sa primeasca la Soimari pe capitanul Marinescu, de la Serviciul Judiciar, "Colombo", cum era el poreclit in randul colegilor sai de breasla, datorita finetii psihologice cu care era inzestrat si cu care dezlega "enigmele" ce-i stateau in fata. Iata ce mai aflara in plus: in ultimul timp, intre disparut si concubina sa avusesera loc numeroase certuri care aveau la baza unele neintelegeri de ordin patrimonial. Elena insista ca disparutul sa treaca intreaga avere pe numele ei. Leonida nu acceptase in ruptul capului asa ceva, fiind constient ca in felul acesta va fi alungat din casa, cu infirmitatea lui sau, cel mai probabil, ei o vor vinde. "Ei" erau trei: Elena, Valerica si Dorina si toti intr-un singur "cerc". El era pe dinafara cercului. Pe Valerica il pierduse. Desi il invatase dulgherie, baiatul abandonase scoala profesionala si acum, la 22 de ani, umbla vagabond prin tara. Nu-i placea sa munceasca. Se angaja o luna, doua ca hamal in Portul Constanta sau muncitor pe vreun santier, apoi isi lua talpasita. Ii placeau aventurile. Avea de executat si o pedeapsa de 15 zile inchisoare contraventionala pe CFR. Tot focul acesta de paie il "intretinuse" Elena Voinea, care nu-i permisese concubinului sa se amestece prea mult in educatia lui Valerica. "Nu-i copilul tau", il repezea ea. In privinta Dorinei, acelasi "iz" de educatie. "Fata mamei", eleva la un liceu din Ploiesti, se incurcase cu un tanar si primise acceptiunea Elenei Voinea de a abandona scoala si de a se marita. Pater familias fusese insa impotriva, dar nu-l ascultase nimeni. In sufletul lui era un mare singuratic... Ceea ce nu stiuse disparutul in ultimul an era faptul ca sotia sa avea un amant la Ploiesti si era in stare sa faca orice pentru el, dragostea fiind inflacarata. Cine era acest amant? Poate nu va vine sa credeti, dar el era chiar fostul sot al Elenei Voinea, cu care il facuse pe Valerica. Acestuia intre timp ii murise nevasta si omul era liber... Cu a doua nevasta facuse doi copii, care acum erau casatoriti si la casele lor in Ploiesti. Avand 47 de ani, Lucian Gorea era un barbat chipes si in putere. In ultimul an, Elena Voinea facea tot mai dese drumuri la Ploiesti, motivandu-i lui Leonida ca se ducea sa-si ajute fiica, pe Dorina, proaspat casatorita.  Concluzie certa: disparutul e mort - O crima pasionala!, ingana "Colombo". Acesta este motivul "disparitiei" lui Leonida. - Da..., il aproba seful de post. - Totusi, ca sa fim siguri pe ce mizam, zise "Colombo", vom face toate verificarile posibile ca sa excludem celelalte ipoteze. Eu ma voi ocupa de problema darii lui in urmarire generala, dupa care ma voi duce la Oficiul de asigurari sociale... - Iar eu? Era nerabdator plutonierul Toma. - Tu vei merge la evidenta populatiei si vei verifica fisa lui urmarind daca nu apare undeva cu domiciliul schimbat sau cu viza de flotant. Leonida Sarbu nu fu depistat in tara, iar la evidenta populatiei nu aparuse nici un fel de mentiune. "E mort!", isi spuse "Colombo" dupa ce verifica zadarnic la Oficiul de asigurari sociale. Impreuna cu cetatenii voluntari si cu elevii scolii comunale, "Colombo" si seful de post organizara scotociri in toata zona respectiva, inclusiv in munti, stiindu-se ca Leonida se ducea des in padure, dupa lemne.  O tacere... de fier Dupa toate aceste masuri si verificari, pentru "Colombo" nu mai incapea indoiala ca disparitia lui Leonida Sarbu se datorase uciderii sale, cadavrul fiind ascuns intr-un loc necunoscut. Dupa cum se stabilise, disparutul fusese vazut ultima data in ziua de 6 ianuarie 1976, iar de Sarbatori Valerica si Dorina fusesera acasa, petrecand Revelionul cu totii. Fata si baiatul plecasera la 3 ianuarie, astfel ca pana in ziua disparitiei Leonida ramasese cu nevasta-sa. De la Elena Voinea nu se putea obtine nimic, aceasta fiind atat de prudenta incat isi numara si pasii pe care ii facea. Dorina era si ea instruita "la milimetru", neputandu-se obtine nici de la ea ceva in plus. De fapt, maica-sa, la doua zile, era la ea, la Ploiesti, fiind vazute stand de vorba ore in sir si in locuri unde nu le putea auzi nimeni. De acolo, Elena Voinea pleca la amant, intrand in casa acestuia numai dupa lasarea intunericului si furisandu-se. "Colombo" hotari sa adopte o alta tactica si anume de a se retrage din "vizorul" Elenei Voinea pentru a o face sa creada ca banuielile s-au indepartat de ea, ofiterul mergand pe alte piste. Spera ca din umbra sa-i vaneze prima greseala.  Politistii cad in capcana... Trecu o stare de acalmie de aproape patru luni, cand capitanul Marinescu primi o informatie din a carei pricina nu mai putea sta locului, nu mai putea dormi. Il imboldea "stafia diavolului" care, cu trei nopti in urma, fusese vazuta ingropand ceva in gradina. "Poate a mutat cadavrul lui Leonida sau numai o parte din el!", se framanta "Colombo". "Sau poate... arma ucigasa, actele, imbracamintea. Cine stie?" "Si daca dau gres?" se intreba tot el. "Asta ar insemna un esec usturator si un triumf opac al criminalei..." "Dar nu, nu pot sa mai rezist! Ma duc!" Descinse cu seful de post in gradina Elenei Voinea, la locul cu pricina, si esecul moral in care nu sperase, ci doar il prevazuse, il produse lesul unui caine! Da... al unui caine! Murise cainele disparutului si Elena Voinea, vicleana, pentru a verifica daca se mai afla in atentia militiei, il ingropase noaptea, in taina, in gradina. Urmariti de insucces, politistii mai controlara locuinta disparutului, dependintele si sondara groapa cu var nestins din curte. "Nu s-au gasit urme sau indicii care sa intereseze cercetarile, si nici corpul disparutului", asa a trebuit sa consemneze ei, in final, in procesul-verbal pe care l-au incheiat si pe care concubina disparutului l-a semnat imediat, neavand obiectiuni de facut.... Din umbra, "stafia diavolului" radia...  "Mucles sacaraua!" Dupa aceasta bila neagra ce cazuse in "sertarul" lui "Colombo", ofiterul nu mai cunoscu linistea. Dar nici Elena Voinea, care, a doua zi dupa descinderea ce-i fusese facuta, parasi locuinta din Soimari si isi lua o camera cu chirie in Ploiesti. Se angaja imediat ca femeie de serviciu la Districtul CFR nr. 4, Valea Rea. Isi facuse calculele ei. Lupta dintre "Colombo" si "stafia diavolului" se dadea acum pe viata si pe moarte. "... Pe moarte?" Da, pentru ca n-ar fi scapat de pedeapsa capitala daca era dovedita. "De data aceasta ai gresit... «stafia diavolului», se bucura «Colombo» cand afla vestea." Nu ti-ai dat seama ca, venind la oras, imi dai posibilitatea sa ma apropii mai mult de tine...". Elena Voinea facuse insa acest pas pentru a se apropia mai mult de iubitul ei, Lucian Gorea, (fostul sot) si de Dorina, intuind ca fiica ei era singurul pericol care o putea da de gol. Fata era insarcinata si posibil ca dupa nastere sa nu mai tina asa de mult la mama ei... In urma investigatiilor discrete intreprinse in jurul lui Lucian Gorea, acesta nu avea nici o contributie la disparitia lui Leonida Sarbu si nu stia nimic ce se intamplase cu acesta. Ce stia el era varianta pe care "noua" sa iubita, Elena Voinea, o vanturase prin sat si la militie. Lucian Gorea dorea sincer sa convietuiasca din nou cu fosta lui sotie, insa aceasta il amana rugandu-l sa mai astepte. Partidele de amor dintre ei aveau loc, ca si intalnirile, numai noaptea, atat la locuinta lui, cat si a ei (o camera inchiriata). "Colombo" mai dadu pe la oficiul de asigurari sociale..., rezultatul fiind acelasi. Sapte luni, nici un semn. Se duse apoi la Soimari sa se intereseze daca Elena Voinea lasase casa in grija cuiva si ce discutii avusese cu aceasta persoana. Afla ca Elena nu lasase casa pe mana nimanui, insa ii daduse un pat unui tigan in schimbul unor oale. Aprofudand investigatiile, ofiterul fu surprins ca patul in cauza era tocmai cel din polata, din atelierul improvizat de tamplarie, unde dormea Leonida Sarbu. Acest pat fusese foarte bine controlat, insa nu se identificasera nici un fel de urme criminalistice care sa intereseze cercetarile. "Stafia diavolului" se pricepuse foarte bine sa le stearga, asa cum de altfel, se pricepuse sa regizeze toata povestea disparitiei lui Leonida. "Colombo" se duse la tigan si confisca patul, punandu-i in vedere sa nu scoata nici o vorba.  Oja pe post de sange Mucles sacaraua! Zise tiganul de frica lui "Colombo". Secret profesional... Ofiterul banuise ca Leonida fusese ucis cand era beat si, aproape sigur, cand dormea. Pe trezire, el ar fi fost rapus mai greu, s-ar fi luptat. De aceea, Elena Voinea se dispensase de acest pat, ii provoca cosmaruri cand il vedea. Ce faci cu el?, il intreba curios un coleg pe "Colombo" cand acesta descarcand patul, bucata cu bucata in curtea militiei judetene. Am sa-l montez la mine in birou!, ii facu cu ochiul "Colombo". Fin psiholog, se stia; toti politistii erau curiosi cum va reusi "Colombo" s-o rapuna in "duel" pe "stafia diavolului" si s-o faca sa vorbeasca. Ofiterul nu se destainui decat sefului sau, colonelul Saulea. La momentul oportun, am sa stropesc patul cu putin lac de unghii pe la incheieturi, scoase el din buzunar o sticluta cu oja rosie. Restul... dupa cum stiti, jocul psihologic! Excelenta idee!, ii placu sefului. Numai ca... nu este a mea, ridica "Colombo" usor din umeri. Dar a cui? A sotiei mele, Aurora. Ea mi-a dat oja... Seful incepu sa rada. M-a ghicit, ca nu prea mai pot sa dorm noaptea, continua "Colombo", si a inceput sa intre la idei, stiti cum sunt femeile... Vrand, nevrand, a trebuit sa-i spun cate ceva despre cauza insomniilor mele. Dupa ce a ascultat povestea, m-a batut pe umar, ca pe copii, si mi-a zis: "Vai de mine! Pentru asta nu dormi tu? Te credeam baiat iestet... De ce nu mi-ai spus de la inceput? Asta e solutia! Mi-a dat ea atunci sticluta. Pe femei le impresioneaza sangele tare mult, ce stii tu...". Si-am luat-o, ce era sa fac, din moment ce-mi daduse... solutia... Seful rase din nou. Bine, la treaba. Cat ai lipsit tu, Dorina a nascut o fetita si au inceput unele discutii intre ea si maica-sa. Va multumesc. Inseamna ca a sosit momentul. De cand il astept... Intamplarea aceea cu lesul cainelui m-a dat peste cap. Acum e randul tau. Cine rade la urma, rade mai bine. Si, intr-adevar, sosise momentul pentru a se incepe ancheta cu Dorina. Era si ea acum mama, iar afectiunea deosebita pe care i-o purta copilului intrezarea o anumita "raceala" in unele "unghere" sufletesti fata de Elena Voinea. Pe asta miza "Colombo". Era terenul lui.  Un chip de monstru Dorina a fost adusa la militie, fara sa stie mama sa. Capitanul Marinescu o ataca direct, fara menajamente. Fata incepu sa planga. Ai un copil de crescut... Gandeste-te bine, esti mama... Dorina plangea intruna pe scaun. Ia uita-te in ochii mei, ii zise "Colombo" cu o voce blanda, aplecandu-se spre ea. Dorina ridica ochii plansi. Tu esti o fata buna, ai suflet... Se citeste in ochii tai... o mangaie ofiterul. Dorina aproba marunt din cap. Ea l-a omorat pe tata de dragul lui Gorea, zise vlaguita. Voia sa puna mana si pe casa. Nu mi-a spus cum si ce a facut cu cadavrul lui tata. Cand l-a omorat, eu eram la oras, iar Valerica plecase in hoinareala lui. Confruntarea dintre fiica si mama criminala este dureroasa. Zbucium, zvacniri, plansete, reprosuri, dar Elena Voinea nu cedeaza. Daca credeti ca l-am omorat eu, atunci aratati-mi cadavrul!, zise Elena rastit. Aratati-mi macar o proba, nu ce spune fetiscana asta, care nu m-a iubit niciodata si care vrea sa-mi ia averea. Hidosenia sufletului ei ii daduse un chip de monstru... Sa mergem in biroul meu, spuse "Colombo" autoritar. Acolo te asteapta si proba. Dupa aceea, poti sa te "culci" linistita... in pat. Intrand in biroul ofiterului si dand cu ochii de patul lui Leonida, criminala incepu sa tremure din tot corpul. Degeaba ai sters urmele, ii zise "Colombo". La incheieturile patului nu te-ai gandit. Priveste! Sange!... Sangele barbatului tau... Aaaa!!!, incepu deodata femeia sa racneasca, tinandu-se cu mainile de cap. Facuse o criza. Eu l-am omorat! Eu, cu mainile astea!, isi inclesta ea ghearele. Sa ma ardeti si pe mine in fundul gradinii, cum l-am ars eu! Aaaa!!!... Deconspirata, "stafia diavolului" se inalta prin fumul de tigara si se scurse in iad... In seara zilei de 6 ianuarie 1976, Leonida Sarbu fiind beat, Elena Voinea il ucisese cu un cutit in timp ce dormea in patul lui din atelierul de tamplarie. Apoi ii daduse foc in fundul gradinii pana arsese complet. Mirosul degajat prin arderea cadavrului nu trezise nici un fel de suspiciune din partea vecinilor (aflati la anumite distante unii de altii), pentru ca in acele zile afumatorile lor functionau din plin si fumul cu miros de afumatura salasluia peste tot. Criminala a fost condamnata la moarte prin impuscare, sentinta fiind executata.