Maine, 19 mai 2007, romanii sunt chemati sa se pronunte pentru demiterea lui Traian Basescu prin Referendum. E o premiera. Nu doar in istoria postdecembrista, dar si in istoria moderna a Romaniei. De la Alexandru Ioan Cuza incepand, seful statului roman n-a depins, in ramanerea sa mai departe in functie, de votul electoratului. In cazul lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu e vorba insa de altceva decat ceea ce se va intampla maine: Ion Iliescu a pierdut alegerile din 1996, iar Emil Constantinescu n-a mai candidat. Sondajele de opinie, chiar daca avansand cifre exagerate, pentru a descuraja pe adversarii lui Traian Basescu si, mai ales, a servi posibilei diversiuni cu fraudarea, prefigureaza o victorie zdrobitoare a presedintelui suspendat.  In aceasta victorie se regaseste si caracterul de premiera al momentului din 19 mai 2007. Romanii nu sunt chemati sa aleaga pe Traian Basescu dintre mai multi candidati, ci intre demiterea sau ramanerea sa in postul de sef al statului. Optiunea lor pentru ramanerea lui Traian Basescu isi are una dintre explicatii si in acest fapt de psihologie colectiva: sovaiala de a alunga un presedinte aflat in functie. Pentru a vota ca Traian Basescu sa fie dat jos ar trebui o uriasa ura la nivel national. O ura asemanatoare ca proportii celei care a facut ca sute de mii de romani sa iasa din case, in 22 decembrie 1989, pentru a scapa de Ceausescu. E Traian Basescu in ipostaza lui Nicolae Ceausescu din decembrie 1989? Nici vorba. Asa cum am mai scris, in perceptia colectiva domnia sa nu trece ca fiind autorul unor fapte grave, acele fapte in stare sa provoace mania populara.  Dincolo de decizia Curtii Constitutionale isi va spune cuvantul si imposibilitatea Coalitiei anti-Basescu de a dovedi ca presedintele e responsabil de ceva care a afectat grav viata cotidiana. Desigur, Parlamentul, liderii politici au vazut in chip corect pericolul in germene al felului de a fi al lui Traian Basescu: tendintele autoritariste, mania conflictelor cu orice pret, dar mai ales demagogia.  Demagogia care a facut ca Traian Basescu sa denunte grupurile de interese ilegitime in timp ce el insusi e - asa cum au aratat dezvaluirile din campanie - Capul grupurilor de interese ilegitime. Demagogia care a facut ca Traian Basescu, sa denunte comunismul, in timp ce el insusi a fost un copil rasfatat al comunismului. In cei doi ani de mandat prezidential ai lui Traian Basescu, aceste trasaturi nu s-au putut evidentia in chip spectaculos si, mai ales, n-au avut cum sa se dovedeasca dezastruoase  pentru tara. Simpli cetateni trag concluzii doar din experienta.   Sa ne reamintim ca trasaturile nenorocite ale lui Carol al II-lea au fost denuntate ani in sir de politicieni lucizi precum Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu. Avertismentele lor au fost zadarnice.  Romanii nu numai ca nu le-au luat in serios, dar, dimpotriva, au primit cu entuziasm lovitura de stat din 10/11 februarie 1938. Cum sa sesizeze oamenii simpli, dincolo de stralucirea de parada a lui Carol
al II-lea, cancerul care macina regimul? Cum sa-si dea seama oamenii simpli ca Majestatea Sa era capo di tutti capi ai coruptiei? A trebuit sa vina tragedia sfartecarii tarii, de care principalul vinovat era Aventurierul cu mustacioara, pentru ca romanii sa-si dea seama ca aplaudau un Maimutoi.  O alta explicatie a votului de maine trebuie cautata in ceea ce am numi Sindromul Basescu. Optiunea din sondaje pentru Gigi Becali, simpatia de care se bucura Irinel Columbeanu, Silviu Prigoana dezvaluie ca, dupa ani intregi de politicieni seriosi si vedete de bun-simt, romanii au simtit nevoia unor personaje de telenovela, prin pitorescul lor departe de exigentele Europei civilizate. Se vede asta, printre altele, si din degradarea spectacolelor de televiziune, din  tabloidizarea presei, din succesul starletelor care-si spala chilotii in direct si la ora de maxima audienta. Traian Basescu intruchipeaza perfect acest model.  Desigur, cu trecerea timpului, acest model se va epuiza si romanii, satui de scandaluri ieftine, de circ politic, dar mai ales simtind pe pielea lor ce inseamna sa ai un sef de stat precum Traian Basescu, se vor indrepta catre modelul european de functionare. Pentru ca acest Sindrom sa dispara, trebuia ca Traian Basescu sa se intoarca la Cotroceni.  Si nu oricum, ci in triumf. Incapabil sa invete ceva din viata, ahtiat dupa rating, lipsit de luciditatea barbatului de stat, el va vedea in votul de sambata doar confirmarea felului sau de a face politica.  Sunt semne clare ca, dupa Referendum,  Traian Basescu va purcede la razbunari prin intermediul oamenilor sai din Procuratura - Daniel Morar si  Laura Kovesi - se va vari peste Guvern cu propunerile sale aiuristice (a se vedea asa-zisele lui prioritati, tinand de un primar de sector, si nu de un sef de stat),  va facilita imbogatirea prin frauda a mafiotilor  care au contribuit decisiv la victoria sa. Avertismentele lansate acum de unii politicieni si jurnalisti lucizi vor fi constientizate de romani, care vor renunta la el dupa doi ani si ceva de mandat. Lecuindu-se definitiv de  Sindromul Basescu.  Daca, prin absurd, Traian Basescu pierde sau obtine o victorie mediocra, ii vor lua locul, in optiunea electoratului, personaje care-i seamana perfect: Gigi Becali, Silviu Prigoana, Irinel Columbeanu. Iata de ce Traian Basescu trebuie sa revina la Cotroceni in triumf.