Canalul Bastroe devine o problema a UE

Starea de fapt confirma acest lucru: autoritatile ucrainiene, indiferente la toate protestele romanesti, si-au continuat nestingerite lucrarile la canal, inaugurat acum in scop experimental. Urmeaza ca, doar peste cateva luni, sa fie demarata faza a doua a lucrarilor complexe care au ca scop adancirea si marirea canalului in scopul de a-l face practicabil navigatiei comerciale.
Proteste fara efect
Etapele succesive ale protestelor romanesti n-au dat pana acum, in cel mai bun caz, decat rezultate partiale, oricum total ignorate de partea ucraineana. Asa s-au petrecut lucrurile atunci cand Romania a solicitat respectarea Coventiei ESPOO, cerand ca tara noastra sa fie notificata si sa participe la evaluarea impactului de mediu al lucrarii. Nu s-a primit nici un raspuns, ceea ce a silit Romania sa solicite (in baza art.3, par.7 al Conventiei respective) constituirea unei comisii de ancheta care sa stabileasca natura posibilelor consecinte negative de mediu ale proiectului ucrainean. Comisia a elaborat un raport dat publicitatii pe 10 iulie 2006 unde se arata in amanuntime care sunt dezastrele ecologice ce se vor produce in zona. Tot degeaba, deoarece Ucraina a continuat netulburata proiectul si asta fara nici un fel de notificare catre Romania, fie si numai in limitele uzualelor proceduri diplomatice ce ar trebui sa caracterizeze o relatie de buna vecinatate, cea clamata propagandistic in intalnirile bilaterale intre presedintii celor doua tari.
Sprijin de la Bruxelles
In acest moment, cand se platesc facturile pentru politica externa incoerenta a Romaniei din ultima perioada, ministrului Cioroianu nu i-au ramas prea multe cai de contraatac, mai ales ca, pe de o parte lucrarile la canalul Bistroe sunt intr-o faza operationala extrem de avansata si, pe de alta parte, fiindca este obligat sa joace intr-un context care, vizibil, decredibilizeaza rapid prestigiul extern al Romaniei. A ales o cale interesanta si posibil producatoare de rezultate: mizeaza pe forta UE de a impune clasarea zonei Deltei Dunarii in programul european NATURA 2000.
Este vorba despre proiectul de realizare a unui ambitioase retele de situri ecologice (naturale sau semi-naturale) cu obiectivul de a pastra diversitatea ecologica si de a valoriza patrimoniul natural. NATURA 2000 se bazeaza pe doua directive comunitare, cea privind "Pasarile" (1979) si "Habitat fauna si flora" (1992). In termenii primei directive, se propune conservarea pe termen lung a pasarilor salbatice din UE, listandu-se 181 de specii si sub-specii care necesita o protectie speciala. In acest sens, la nivelul UE exista 4772 de situri (cu o suprafata totala de 476.020 km patrati) care au primit titulatura de "Zona de protectie speciala". Cealata directiva stabileste un cadru pentru actiunile comunitare de conservare a speciilor de fauna si flora salbatica, repertoriind pana in acest moment 200 de tipuri de habitat natural, 200 de specii animale si 500 de specii vegetale care prezinta un interes comunitar. Sunt acum stabilite peste 21.832 de "Zone speciale de conservare" cu o suprafata ce totalizeaza 628.494 km patrati. Ceea ce ar trebui sa ne intereseze este sa devenim membrii retelei NATURA 2000, alaturi de tari ca Germania, Austria, Belgia, Danemarca, Spania, Finlanda, Franta, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, Marea Britanie si Suedia. Aceasta n-ar da acces la un instrument dintre cele mai eficace, Observatorul Juridic Natura 2000, retea de experti reuniti in cadrul Centrului International de Drept Comparat al Mediului.

---

Despre autor: