Inteleptul cetatii, Octavian Paler, un mare poet

Venea intotdeauna la timp. Nu intarzia niciodata. Ba chiar isi permitea cate un sfert de ceas pentru a vorbi cu ceilalti invitati si cu mine inainte de emisiune. Parca voia sa vada cu cine are de-a face in seara aceea. Sau mai degraba ar fi vrut sa stie starea celorlalti interlocutori. Si pentru asta vorbea cu noi orice altceva, mai putin despre subiectul pe care urma sa-l dezbatem in noaptea aceea. Cred ca era o "tactica" pregatita anume ca sa-i apere ideile, o tactica tocmai buna sa nu-i deconspire gandurile.
De fiecare data elegant, de-o eleganta fara varsta, se lasa pudrat, pentru el un gest aidoma gestului prin care un chirurg isi pune manusile inainte de a intra in sala de operatie. Si, e adevarat, taia foarte fin, milimetric, chirurgical, de cele mai multe ori fara anestezie. Cursiv, fara poticniri, logic, de cele mai multe ori briliant. Vreme de aproape cinci ani de zile am crezut ca asist, in direct, la fiecare participare a sa la emisiune, la anuntarea unei lectii bine invatate de acasa. Nimic mai fals. Inteleptul cetatii dadea impresia asta prin precizia sa, prin cursivitatea celor spuse. De fapt, de cele mai multe ori, daca nu cumva intotdeauna, imbraca miezul gandurilor sale pe loc, cu o spontaneitate care nu era tradata nici macar de camera de luat de vederi si de transmisia live. Croseta in jurul gandurilor sale, in direct si la o ora de varf perfect constient de asta. Inteleptul cetatii, inainte de orice, facea poezie, ii placea sa se joace cu toate cuvintele care asteptau parca sa fie transformate in vers. Era ca un mers pe sarma caruia i se supunea perfect de constient de fiecare data, un joc pe care-l accepta de la bun inceput, un joc pe care-l castiga intotdeauna. Provocarea de a face poezie in direct era pentru el ratiunea de a fi in acea emisiune. Stia atat de bine rostul cuvintelor, avea limba romana atat de bine intiparita in sange, incat orice improvizatie venita din partea sa parea a fi fost gandita si lucrata cu mult inainte. De parca locul cuvintelor fusese indelung cautat si de mult gasit, pe cand, de fapt, ele abia atunci cand erau rostite isi gaseau matca. La apogeul carierei sale, inteleptul cetatii redevenise ceea ce fusese candva, demult, la inceputurile sale ca om de litere, un mare poet.

---

Despre autor: