Un pericol ignorat Exprim aici nu o certitudine, ci o teama. Ne asteapta surprize urite?

Julien Green se referea la Germania nazista cind a remarcat in „Jurnalul" sau: „Nimic nu-i mai plicticos decit o dictatura. Toata lumea in uniforma si in cadenta!" Dar nici dictatura comunista n-a fost mai „distractiva". Aceleasi ipocrizii, aceleasi lasitati, aceleasi potemkiniade si, mai ales, aceeasi frica, baza psihilogica a oricarei dictaturi. Cei mai in virsta pot confirma, insa, ca a existat si ceva care se impotrivea „plictiselii": convingerea ca, sub ea, exista o presimtire a unei solidaritati negative, datorita careia nu eram, de fapt, singuri nici cind eram singuri. „Democratia" dubioasa de azi (cu autoritatea tuturor institutiilor compromisa!) nu e deloc plicticoasa. Produce scandaluri zilnic si, uneori, chiar de mai multe ori pe zi, cu ajutorul televiziunilor, interesate doar de rating. In schimb, despre ce solidaritate mai putem vorbi? Despre ce ideal comun? Despre ce asteptare a tuturor? Am vazut batrini ofiliti de mizerie, inghesuindu-se sa-l „atinga" pe Basescu. Ce-i facea sa fie atit de sensibili la demagogie? Sa fie la noi lehamitea atit de aproape de nevoia de mesianism? Am vazut tineri pentru care a fi cineva „cool" tine loc de ideal national. Si cum sa-mi explic usurinta cu care flecarim pe teme grave? Oare nu ne putem ridica nici in momentele de cumpana deasupra defectului de a nu lua aproape nimic in serios? Chiar nu ne dam seama ce poate iesi din „razboiul civil psihologic"care sfisie azi Romania?

Pe unii precum Boc sau pe unul precum Stolojan ii inteleg. Fara Basescu, ar fi, politiceste, niste nimeni. Ii inteleg si pe cei care joaca acum cartea anti-Basescu. Se tem pentru carierele lor. Dar noi care sustinem ca am vrea sa traim intr-o Romanie normala, ce scuza avem?

Nu sint nici eu deloc incintat de cum arata actualul Parlament care include, pe linga oameni onorabili, nu putine nulitati si persoane banuite de coruptie sau disponibile. E aiuritor, totusi, sa-l auzi pe pedistul Radu Berceanu facind insistent la televizor, pentru a-i trage o limba lui Basescu, teoria ca „nu orice majoritate are dreptate". Sigur, si eu stiu ca Hitler a ajuns la putere prin vointa suverana a poporului german. In plus, cred ca pasul facut de Parlament prin suspendarea lui Basescu a fost pripit. Dar daca „majoritatea nu are intotdeauna dreptate", ce autoritate mai au legile votate in Parlament? Si, de vreme ce sint invitat de un personaj (care ar fi vrut sa ajunga presedintele Senatului!) sa nu tin cont de „autoritatea majoritatii", nu sint inivitat, implicit, sa ma indrept spre anarhie? In fond, ce ar vrea garda pretoriana a lui Basescu batind moneda pe ceea ce ea numeste „despotismul" Parlamentului? Ar vrea sa ne intoarcem in 1938, cind Carol al II-lea a abolit regimul parlamentar?

Iata, deci, care e teama mea. Retorica de care face uz acum Basescu: acuzarea intregii clase politice, „mesianizarea" sa, cu un tot mai pronuntat iz fascistoid, aminteste de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte in Romania interbelica. Las la o parte ridicolul pretentiei lui Basescu, ca el ar fi altfel decit ceilalti politicieni, ca el ar fi, vezi Doamne, un misionar al anticoruptiei si ca el n-ar proveni, in linie directa (cum provine!) din „sistemul ticalosit". Ma marginesc sa spun doar atit: ca inflamarea demagogiei populiste intr-o atmosfera plina de materii inflamabile e un joc, iresponsabil, cu focul. Ea poate activa, din cauza mizeriei, derutelor, frustrarilor si exasperarilor, riscuri grave. Incit, daca va mai invirti flasneta populismului, Traian Basescu ameninta sa devina un pericol mult mai mare decit a fost pina acum.

A murit Octavian Paler

Scriitorul si jurnalistul Octavian Paler a incetat din viata aseara, in jurul orei 19, in urma unui atac de cord. Era acasa, dupa ce, in urma cu citeva zile, fusese internat la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

Octavian Paler avea 80 de ani. S-a nascut la 2 iulie 1926, in comuna Lisa, judetul Brasov. A fost licentiat in Filosofie si Drept. A fost redactor, sef de sectie, corespondent special, redactor-sef adjunct la Radio-TV, corespondent Agerpres la Roma, director general al TVR (1965-1970), redactor-sef al ziarului „Romania libera" in perioada 1971-1983, iar dupa evenimentele din decembrie 1989, director onorific al aceluiasi cotidian. A debutat ca scriitor in 1958, cu volumul de versuri „Umbra cuvintelor", continuind cu note de calatorie - „Drumuri prin memorie", critica de arta - „Un muzeu in labirint", eseuri - „Mitologii subiective" si proza - „Viata ca o corida". A fost membru al Uniunii Scriitorilor, precum si deputat in Marea Adunare Nationala.

Dupa 1989, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social si al Aliantei Civice. Cele mai importante carti ale sale sint "Viata pe un peron", „Scrisori imaginare", „Apararea lui Galilei", „Mitologii subiective", „Caminante", „Autoportret intr-o oglinda sparta", „Un muzeu in labirint", „Eul detestabil", „Vremea intrebarilor", „Rugati-va sa nu va creasca aripi", „Don Quijote in est", „Polemici cordiale". In numarul de miine, Cotidianul va dedica un amplu material memoriei lui Octavian Paler. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Redactia

Paler: Scepticul agresiv si cumsecade , un comentariu de Cristian Teodorescu

Neclatinatul sceptic din ultimii ani si marele formator de opinie din anii nouazeci a iesit din scena brusc, aproape agresiv, fara sa dea nici un semn ca ar fi avut de gind sa se retraga. O iesire demna de fiul de taran din Lisa, care si-a bruscat soarta de nenumarate ori, in incercarea de a fi el insusi, aflat intr-o agresiva cautare de sine insusi, pina si-a descoperit vocatia de scriitor.....

Citeste din arhiva Cotidianul:

Opt decenii de Paler un interviu de Eugen Istodor

80 de ani povestiti chiar de Octavian Paler. De la opincile unui Paler in afara istoriei, la taxiul lui Paler, cu care a intrat in istorie, si sila fata de istoria de azi.

Locuiti in apropierea unui McDonald’s. Paler a mincat vreodata un hamburger?

Nu am mincat niciodata un hamburger.

Dar poate hamburgerul este fericirea.

Pentru mine, nu. Fara sa fiu un antiamerican, nu sint dintre cei care cred ca orice vine din America e bun, imi vine in minte mcdonaldizarea.

Dar cit de frumos este ambalajul american!

E adevarat! Ma rog, eu imi dau seama ca la virsta mea, dubla decit a dumneavoastra, nu pot gindi la fel ca tinerii. E natural conflictul dintre generatii. Dar acum e ceva mult mai grav. Tinerii de azi ii urasc pe cei batrini. Un tinar nu are voie sa fie modest. In mod logic, el trebuie sa creada ca va face gaura in univers. Azi, in Romania, sentimentul meu este ca batrinii sint uriti....

continuare

Ultimele editoriale semnate de Octavian Paler in "Cotidianul": Doar stalpii sunt putrezi? Care „popor"? Cine da jos pe cine? Melancolii inutile Arii false Perplexitati Farame Cat de „europene" vor fi alegerile europene? Ma recunosc invins Polemici si terorism