In aproape orice forma de opinie televizata se zareste in palimpsest o mitologie de consum, care, pe cit de difuz se manifesta, pe atit e de prezenta in orice constiinta lucida a timpului nostru. E expresia mediatica si diluata a unui compozit al modernitatii, o priza ideologica comuna noilor cetateni responsabili ai statelor- natiuni aparute in secolul al XIX-lea. Dintr-o perspectiva mai restrinsa insa, ea apare mult mai acut la popoarele mici, marginale in raport cu nucleul civilizatiei lor zenitale. Odata ce, pe la 1820, feciorii de boieri au inceput sa-i paraseasca pe dascalii greci si sa dea iama in scolile frantuzesti, a-nceput polemica. Dintr-o data, Stambulul a devenit Paris si toate mindriile metehne. C-asa e istoria moravurilor, capricioasa precum o domnita autosechestrata in budoar. "Noi salbatici - ei civilizati" a luat diferite forme: noi putori - ei nu, noi hoti - ei nu, noi lasi - ei nu, noi mincinosi - ei nu, noi retardati - ei vizionari. Obsesia "raminerii in urma" este o matrice care si azi isi are profetii ei. Imaginati-va ca, asa cum un Golescu jr. se arata deranjat de toalele tatalui sau, tot asa se crispeaza acum un Botezatu daca vede un chilot care nu e in acelasi trend coloristic ca "afara" sau un Mircea Badea, care se arata iritat de obiceiurile culinare barbare ale conationalilor sai, delimitindu-se de "gratarul romanesc la iarba verde". Daca era "barbecue in the backyard", alta era treaba.