Asediul Vienei continua pentru Sarko. Al Istanbulului, pentru armata turca.

Cu trei zile inainte de Ziua Europei, alegerile prezidentiale din Franta si cele din Turcia arunca relatia UE-Turcia cu zece ani in urma. Atunci, Helmut Kohl declara ca Europa trebuie sa fie un „club crestin" si stirnea protestele premierului turc Mesut Ylmaz. Acum, Nicolas Sarkozy, viitorul presedinte al Frantei, spune ca o Turcie europeana ar fi „o amenintare la adresa echilibrului global". Insa reactia Turciei nu va mai veni din partea premierului, ci, cel mai probabil, din partea armatei.

Uniunea Europeana s-a spalat pe miini in privinta Turciei cu eau de toilette Nicolas Sarkozy. Campania l-a scutit pe acesta de exigentele corectitudinii politice, obligatorie pentru un lider european. Viitorul presedinte al Frantei (cel mai probabil) a declarat fara echivoc ceea ce ar fi dorit si majoritatea diriguitorilor europeni: Turcia nu va intra in UE, pentru ca Asia Mica nu face parte din Europa, iar importarea problemei Kurdistanului ar ucide Uniunea. Si, mai ales, astfel s-ar intari islamismul european.

Mesajul decredibilizeaza demersul european al actualului guvern turc, cel mai performant si mai proeuropean din ultimele decenii, in ciuda radacinilor sale islamiste. Pentru a se mentine la putere, cu atit mai mult cu cit in Turcia vor avea loc alegeri anticipate, partidul Justitie si Dezvoltare va trebui sa renunte la mesajul european si sa mizeze pe trecutul politic islamist. O asemenea evolutie ar spori insa si mai mult influenta armatei, care ar interveni probabil in viata politica, pentru mentinerea modelului laic al statului. Armata va fi eliberata de controlul unui guvern decredibilizat si de respectarea criteriilor aderarii la UE.

In plus, nu intrarea Kurdistanului in Europa va complica situatia UE, ci usa trintita de Sarkozy in fata Turciei ar putea complica problema Kurdistanului. Jumatatile de masura, sub forma acordurilor de asociere si a parteneriatelor cu Turcia, nu vor mai fi suficiente pentru a determina Ankara sa respecte criteriile politice ale aderarii, precum conducerea civila a armatei si respectarea drepturilor omului. Mai mult, UE va pierde din influenta la Marea Neagra si va pierde in politica energetica, stiut fiind faptul ca gazoductele dinspre Asia Centrala care ocolesc Rusia trec pe teritoriul Turciei.