Opinia publica din Moldova de peste Prut a fost pusa pe jar de dezvaluirile cu privire la un asa-zis Plan secret al Rusiei vizand reglementarea conflictului transnistrean. Acesta ar fi presupus dizolvarea simultana a Parlamentelor de la Chisinau si Tiraspol. Pentru crearea unui nou Legislativ, unic, ar fi trebuit organizate, pana la sfarsitul acestui an, alegeri pe ambele maluri ale Nistrului. Moscova a negat, insa, existenta acestui plan controversat. La fel a facut si Ministerul moldovenesc al Reintegrarii. Totusi, la Chisinau, zvonurile persista. Analistul transnistrean Serghei Ilcenko crede ca este vorba despre o intoxicare, menita sa repuna pe tapet o problema neglijata, in ultimele luni, de cancelariile occidentale. El atrage atentia asupra unui alt scenariu, mult mai spectaculos, vizand viitorul Republicii Moldova. Un scenariu care presupune revendicari teritoriale si inlocuirea Ucrainei in rolul de "zona-tampon" intre Est si Vest.
Intertitlurile apartin redactiei. (Miruna MUNTEANU)
Intoxicarea de la Chisinau
La o atenta analiza, Planul secret al Rusiei de reglementare a conflictului moldo-transnistrean s-a dovedit o nefericita incercare de provocare semnata Mark Tkaciuk si Vitali Socor, politolog american de origine romana. In linii mari, proiectul propune concomitenta autodizolvare a Parlamentelor de la Chisinau si Tiraspol si convocarea de noi alegeri pe ambele maluri ale Nistrului, pana la sfarsitul anului; vot separat, dar pentru un Parlament comun, unde transnistrenii sa dispuna de 18-19 locuri din totalul de 101.
Cum ramane cu prevederile Constitutiei Moldovei - nu se spune. In general, Socor nu intra in detalii. Practic, asta ar insemna o dubla lovitura de stat, la Chisinau si Tiraspol. In schimb, autorul deplange soarta independentei moldovene, schitand imaginea deplinei ei pierderi si transformarea Moldovei independente intr-un protectorat rusesc.
Fireste, nu este vorba despre nici un document secret. Ministerul Reintegrarii de la Chisinau a dezmintit categoric existenta unui astfel de plan. Cu toate acestea, la lumina zilei au aparut completari constructive la acest proiect inexistent, adaugiri menite sa-l faca mai acceptabil. Cu alte cuvinte, se cauta o pisica neagra intr-o camera intunecata. Ma alatur si eu acestei campanii. Dar sa presupunem ca nefericita pisica nu se afla in incaperea invaluita in bezna. Alfel spus, ca Socor a inventat totul - de la inceput pana la sfarsit.
Este de la sine inteles ca Socor, legat prin anumite obligatii de autoritatile moldovene, nu s-ar fi varat in povestea asta fara aprobarea Chisinaului, iar, in al doilea rand, nu ar fi facut-o pe gratis. Desi, admit, este posibil sa fie victima unei inselatorii. Nu e greu sa-l induci in eroare, avand in vedere ca impresiile lui despre situatia de la Chisinau si Tiraspol, despre ce se intampla in general in Republica Moldova, se bazeaza in mare masura pe ce-i spun cei de la Presedintia Moldovei si de la cele 2-3 partide de buzunar. Iar imaginea astfel formata a intepenit undeva la inceputul anilor '90.
Pe de alta parte, poate chiar s-a dorit ca Socor sa fie pacalit. Aparitia planului a agitat din nou apele, a readus in prim-plan tema transnistreana, peste care incepuse sa se puna substantial praful in ultimele luni. Si, brusc, lucrurile au luat o noua intorsatura. Poate este nevoie de fonduri financiare pentru cercetari suplimentare. Poate e nevoie de o deplasare la Moscova, sau de organizarea a ceva interesant la tine acasa. La 26 aprilie, la Universitatea din Georgetown a inceput conferinta pe tema conflictului transnistrean, cu participarea, printre altii, a reprezentantilor Departamentului de Stat al SUA, a lui Oazu Nantoi, a autorului primei editii a Dictionarului istoric al Moldovei, Andrei Brezianu, si a presedintelui comitetului de parinti de la liceul Evrica din Ribnita, Alexei Catana. Nu a lipsit, desigur, Socor.
Inevitabilele negocieri cu Rusia
Nu este greu de ghicit nici cine i-a intins capcana - astfel de provocari sunt in stilul lui Mark Tkaciuk, consilierul lui Voronin. Dar de ce? Fara indoiala, exista propuneri concrete din partea Rusiei pentru reglementarea crizei transnitrene. Unele care, se poate anticipa, nu sunt chiar pe placul Moldovei. Chisinaul nu poate renunta, insa, total la negoceiri. Gaze naturale, exportul de vinuri, muncitori pe piata neagra.... In general, Moldova este - din punct de vedere economic - extrem de dependenta de Rusia. Iar propunerile Rusiei sunt greu de refuzat. Ca atare, s-a gasit iesirea: a fost scos la suprafata un plan inexistent, a fost supus dezbtaterii publice, in scopul provocarii unui scandal urias, pentru ca pe acest fundal:
- Sa se obtina o implicare mai activa a Occidentului, care a acordat, practic, Rusiei libertate de miscare in chestiunea transnistreana. Motivele sunt multe: Kosovo, scutul american in Europa, reprosurile Rusiei vis-a-vis de ineficienta misiunilor de pace ale Occidentului... In general, cine are astazi nevoie de Moldova? Presedintele roman, Traian Basescu - ultimul, mi se pare, sustinator al integrarii Moldovei in structurile Occidentului - are destul probleme pe cap. Iar, dincolo de toate, Chisinaul, cu presedintele lui absolut imprevizibil, a inceput sa calce suparator pe nervii tuturor. Se pare ca Rusia a ramas ultimul stat care duce cu Moldova niste tratative.
- Pe fondul scandalului, se introduce in dezbaterea publica propunerea moldoveneasca de reglementare a crizei de pe Nistru. De altfel, a iesit la rampa si Iurie Rosca. El s-a aratat nelinistit de propunerile rusesti. Cu siguranta va vorbi si Nantoi in SUA. Se va mai gasi cineva care sa spuna ceva. Iar peste toti, Socor va cere parerea societatii civile. Pe baza careia se va putea construi contraplanul moldovenesc.
Moldova ar trebui sa initieze dezmembrarea Ucrainei
Dar, mai e si Ucraina. Pentru ca se ridica intrebarea: de ce numai la Kiev Ambasada Moldovei a dezmintit oficial existenta planului secret al Rusiei? Un fel de raspuns il ofera articolul "E timpul sa adunam pamantul!", publicat pe un site moldovenesc despre care se spune ca ar fi sustinut de Mark Tkaciuk... O viziune interesanta:
"Cu destula convingere se poate afirma ca, daca problema transnistreana s-ar rezolva de la sine, Moldova ar ramane pentru o lunga perioada de timp asa cum este privita la Moscova, Washington si Bruxelles - o tara agrara prea putin cunoscuta, dar cu o economie foarte corupta, o provincie indepartata a lumii civilizate, dar nefericit amplasata in chiar inima Europei. Indiferent de cui i-ar reveni, pe viitor, Moldova, soarta ei nu va fi de invidiat. In cazul <<victoriei>> rusilor, se vor amplasa aici baze militare si moldovenii se vor multumi cu rolul de furnizori de vinuri, mere, cirese si forta de munca ieftina. Daca vor invinge europenii si americanii, ei vor fi cei care isi vor instala aici bazele militare. Si vor ajunge repede la concluzia ca a investi milioanele FMI in aceasta mica, dar ingrozitoare gaura neagra este prea costisitor si, prin urmare, vor uni Moldova la Romania cu tot cu Transnistria. Oricum ar fi, de indata ce conflictul transnistrean va fi rezolvat, Moldova va fi imediat data uitarii.
Pentru a evita acest lucru, Moldova trebuie inca de pe acum sa intreprinda pasi concreti pentru o modificare cardinala a propriului sau statut de politica externa. In prezent, Moldova este perceputa de marii jucatori doar ca aspect al problemei transnistrene. Ca atare, Moldova trebuie sa apara in ochii lumii exterioare intr-o alta calitate: de stat tampon, care desparte sferele de influenta ale Occidentului si Orientului. O misiune indeplinita acum de Ucraina.
Am scris deja ca acest concept al "Moldovei Mari" presupune unificarea acelor pamanturi care, prin traditie, au facut parte din lumea moldo-carpatica. Acest proces trebuie lansat acum, cu pretentii teritoriale avansate Ucrainei pentru Bucovina de Nord si partea sudica a Basarabiei, cu litoralul Marii Negre. Am scris ca Ucraina nu si-a indeplinit rolul incredintat ei de Rusia si de Occident, transformandu-se intr-o sursa de probleme pentru ambele parti. Prin urmare, exista premise sa credem ca o serie de mari puteri regionale, care pot emite pretentii asupra unor teritorii ucrainene, ar putea manifesta interesul cuvenit pentru demersurile Moldovei. In acest caz, scenariul nostru consta in initierea prezentarii concomitente de pretentii teritoriale de catre Polonia (pentru Galitia si Volin), de catre Rusia (pentru o serie de regiuni estice), de catre Rusia si Turcia (pentru Crimeea). Pe viitor, imbogatita cu noi teritorii, Moldova va capata automat un statut mult mai inalt. Un astfel de statut ar putea fi <<noul centru de democratizare a CSI>>, <<Punte intre Est si Vest>>, <<Centrul roman al Europei>> - avem de unde alege. Iar acum, in aprilie 2007, devine tot mai clar ca, in virtutea anumitor circumstante, planul prezentat de noi tinde sa devina tot mai realist."
Prin urmare, Ucraina, in discutiile de reglementare, este pentru Moldova o veriga inutila. Iar Chisinaul nu trebuie sa o trezeasca. Dimpotriva, trebuie sa o adoarma treptat cu asigurari dulci de vesnica prietenie si sa o elimine, pas cu pas, din formatul de negocieri.