Liderul lumii libere din perioada 1981-1989 se dezvaluie in jurnalul sau din timpul celor doua mandate, din care au fost publicate fragmente in revista „Vanity Fair".

Jurnalul tinut de Ronald Reagan in perioada in care era presedinte al SUA, ce va fi publicat integral in curind, dezvaluie atit elemente mai putin cunoscute ale politicii americane si internationale, cit si caracterul glumet si profund uman al politicianului. Notele sale zilnice, legate in piele maro, cu antetul Casei Albe pe coperta, vor deveni obiectul unei expozitii itinerante, pe tot teritoriul SUA.

Reagan, care nu tinuse pina sa devina presedinte nici un jurnal, reda concis si cu umor principalele evenimente ale zilei. Despre tentativa de asasinare din 1981 scrie: „Luni, 30 martie. Discurs la Hilton. Ma imbracasem sa plec si nu stiu din ce motiv, in ultimul moment, mi-am scos ceasul bun de la mina si mi-am pus altul mai vechi. Discursul nu a fost primit cu ovatii, dar a avut succes. (…) M-am indreptat spre masina - dintr-o data, o rafala de arma dinspre stinga. Agentul de paza m-a impins pe podeaua masinii si a sarit deasupra. Am simtit o lovitura in omoplat, foarte dureroasa. Eram sigur ca mi s-a rupt o coasta. Masina a plecat. Stateam pe marginea scaunului aproape paralizat de durere. Cind am ajuns (la spital - n.r.), aveam probleme de respiratie. Am intrat la camera de garda si am fost pus pe o targa, unde am fost dezbracat. Atunci am aflat ca am fost impuscat si ca aveam un glont in plamin. Doare sa fii impuscat".

„Citeodata ma intreb daca destinul nostru este sa fim martorii Armaghedonului", scrie Reagan la 15 mai 1981, referindu-se la situatia din Liban. La 7 iunie, atunci cind afla, post factum, despre bombardarea reactorului irakian de la Osirak de catre Israel, Reagan noteaza: „Jur ca eu cred ca Armaghedonul e aproape".

Presedintele scrie cu umor despre Castro: „Rapoartele serviciilor de informatii spun ca Fidel Castro este foarte ingrijorat referitor la mine. Sint foarte ingrijorat ca nu vom putea inventa nimic care sa justifice ingrijorarea sa". Reagan se declara, in jurnalul sau, foarte incintat de personalitatea premierului britanic Margaret Thatcher.

Cu Mihail Gorbaciov, presedintele URSS din ultima perioada a mandatului sau (la care se refera deseori cu apelativul Gorbi), Reagan gaseste canale mult mai bune de comunicare decit cu predecesorii. La vizita sovieticului in SUA, „el si Raisa (sotia lui Gorbaciov) au sosit intr-o limuzina fabricata in Rusia, mai mare decit orice avem noi. (…) A fost o intilnire buna si este clar ca vrea cu adevarat o reducere mai importanta a armelor nucleare. Cred ca vom face progrese in ce priveste acordul START".

Dragostea lui Reagan pentru sotia sa, Nancy, este evidenta pe tot parcursul jurnalului: „sus - Nancy nu e, e plecata. Ca de obicei, ma simt singur, si asa se simte si Rex (ciinele familiei - n.r.)", scrie presedintele. Reagan relateaza in jurnal si despre neintelegerile sale cu copiii, provocate de nemultumirea acestora fata de interventia serviciilor de securitate in intimitatea lor.

Reaganomia Ronald Reagan (1911-2004) este elogiat ca unul dintre cei mai mari presedinti ai SUA, pentru rolul sau in incheierea Razboiului Rece. Strategia sa economica, denumita „reaganomia", a constat in reducerea taxelor si descentralizare. Al 40-lea presedinte al SUA, fost actor, a fost implicat insa si in numeroase scandaluri, cum ar fi cel cunoscut drept „Iran-Contras".

Alzheimer La 5 noiembrie 1994, Reagan a anuntat natiunea americana, printr-un bilet scris de mina, ca a fost diagnosticat cu Alzheimer: „Incep acum drumul ce ma va conduce spre apusul vietii mele. Stiu ca America va avea intotdeauna un rasarit luminos inaintea sa. Multumesc, prieteni, Dumnezeu sa va binecuvinteze".