Traian Basescu si Dinu Patriciu viseaza, fiecare in parte, sa stapineasca lumea. Unul de pe pozitii politice, celalalt de pe pozitii economice.

In timp ce social democratii ies la iarba verde si militeaza pentru demiterea lui Traian Basescu, in spatele politicii, Dinu Patriciu povesteste cum ar fi viata fara Basescu. Interesant este ca viitorul in viziunea patriciana nu include social democratia. Intotdeauna Patriciu a fost adeptul liberalismului total. Dupa ce a vrut sa faca reforma prin taierea cozii ciinelui dintr-o lovitura, Patriciu vorbeste acum despre societatea statului minimal, in care corporatiile sint, de fapt, cele care conduc lumea, in care justitia este consensuala, iar republica, una parlamentara. Omul de afaceri isi doreste in acelasi timp recunoasterea publica. Apasa insistent pe ideea ca este un bun cetatean, care a facut mai mult decit altii pentru tara asta, deci si pretentiile sale pot fi mai mari. Deocamdata, dorinta lui este de a-si vedea visul cu ochii, adica acea societate in care politicienii sint servitorii corporatiilor aducatoare de venituri mari la buget.

Este firesc, in aceste conditii, ca Traian Basescu sa devina principalul dusman al lui Dinu Patriciu. Presedintele suspendat vrea, daca se poate, o republica prezidentiala, o separare clara intre afaceri si politica si un stat-tatuc, preocupat de soarta celor multi si saraci. Traian Basescu apeleaza mereu la popor si-l considera, sentimental, aliatul sau, in timp ce pentru Patriciu poporul e o notiune abstracta, cita vreme nu se materializeaza in consumatori. Privind din aceasta perspectiva, lupta lui Traian Basescu cu grupurile de interese, agreate de Patriciu ca fiind o realitate a lumii capitaliste, capata o alta dimensiune. Culmea este ca discursul presedintelui suspendat se intilneste in acest spatiu cu cel iliescian: lupta impotriva globalizarii. Ca si Ion Iliescu, Traian Basescu nu doreste acea societate globalizata in care controlul apartine multinationalelor. Iliescu nu dorea globalizarea pentru efectele ei umane negative, iar Traian Basescu pentru efectele ei politice.

Era firesc sa se ajunga intr-o buna zi si la un asemenea tip de confruntare. Capitalistii autohtoni au acumulat timp de 17 ani, de cele mai multe ori prin metode discutabile, la granita dintre bine si rau, averi colosale, instalindu-se in pozitii de forta in economie. Si-au dat apoi seama ca aceasta putere nu e cea pe care o doresc, fiind lipsita de decizie politica. Separarea legislativa a politicii de afaceri a frustrat si mai mult marii jucatori, asa ca au pornit ofensiva, in speranta de a ajunge principali factori decizionali si in politica. Sint oameni care nu vor puterea in mod direct. Prefera sa stea in umbra, sa coordoneze de acolo totul, astfel incit, cind ies pe strada, sa vada acea Romanie pe care o deseneaza ei pe hirtie. Aceasta este pina la urma esenta disputei din aceste zile.