Ucraina si Romania, doua esecuri portocalii

Numerosi analisti compara criza politica din Romania cu cea aflata in plina desfasurare in Ucraina. In ambele state, presedintele se afla intr-un conflict deschis cu Parlamentul, la doi ani de la preluarea puterii sub flamuri portocalii. In ambele cazuri se vorbeste despre tradare intre partenerii de alianta, despre presiunile oligarhilor si despre influenta Moscovei. Exista, insa, si deosebiri categorice: constitutionale, demografice si geostrategice. Ucraina este complet dependenta economic de Rusia. In plus, populatia sa rusofona este atat de numeroasa incat escaladarea tensiunilor ameninta sa degenereze intr-un razboi interetnic dupa modelul iugoslav. Din fericire, spectrul divizarii teritoriale nu ameninta Romania. Razvan Ionescu, expert al Asociatiei pentru Securitate si Cooperare Regionala "Alianta", este de parere ca situatia de la noi seamana mai degraba cu precedentul lituanian. El este autorul unei analize interesante, pe care v-o prezentam in cele ce urmeaza. Intertitlurile apartin redactiei. (Miruna MUNTEANU)
Numitorul comun
al revolutiilor portocalii
Revolutiile portocalii, toate derulate in arealul unor foste state comuniste detasate de hegemonia moscovita (Ucraina, Georgia, Lituania si Romania) au avut cel putin patru asemanari:
1) au vizat rasturnarea de la putere a unor forte politice dominate de remanente ale vechilor ideologii, structuri si reflexe;
2) s-au derulat in limite pasnice, pe coordonatele generale ale jocului democratic, cu sensibile deraieri de la respectarea intocmai a vointei plebiscitare;
3) s-au declarat a fi orientate spre asocieri (politice, economice si militare) occidentale, din partea carora au primit sprijin moral si nu numai;
4) s-au soldat cu victoria fragila a "fortelor portocalii", pusa la indoiala imediat dupa consumarea evenimentelor.
Desigur, in functie de particularitatile fiecarei tari, evenimentele s-au derulat ulterior diferit. Totusi, intre situatiile din Ucraina si Romania exista, in prezent, cel putin o asemanare vizibila: esecul fostelor revolutii portocalii. In ambele cazuri, din aliantele victorioase in 2004 n-a mai ramas nimic. Se pare ca in politica, precum in casatoriile din interes, dragostea si ura sunt cele mai versatile sentimente. Sotii divortati devin cei mai inversunati dusmani.
Ucraina, pericol
de destramare
Victoria lui Viktor Iuscenko in Ucraina s-a nascut prin cezariana, cu mamos occidental. (Ceva asemanator s-a intamplat si in Georgia, unde dupa administrarea unor pilule americane, fabricate in laboratoarele CIA, a aparut izbavitorul Fat-frumos Saakasvili, iar gruzinul Sevardnadze a trebuit sa plece urgent in Federatia Rusa pentru un tratament naturist!)
In Ucraina, la un pas de "a crapa in doua", au urmat evenimente demne de basmele cu rusalce, in care printesa Iulia Timosenko avea sa dezvolte legende aurite, intr-un balet al lebedelor de pe Nipru, dansand cand cu Iuscenko, cand cu Ianukovici, dupa o melodie cantata de balalaica tarului Putin.
In prezent, dupa ce Viktor Iuscenko a decretat dizolvarea Radei, s-a declansat editia a II-a a revolutiei portocalii de la Kiev. Iulia Timosenko, cea care s-a opus aducerii pro-moscovitului Ianukovici in fruntea guvernului, a avut dreptate. Ea afirma recent ca "Iugoslavia e doar o miniatura a ceea ce s-ar putea intampla cu Ucraina in cazul in care politica lui Ianukovici de a inflama antagonismele etnice pana la punctul de fierbere ar avea succes". Aceasta afirmatie a fost facuta in conditiile in care Rusia a declarat ca este dispusa sa "intermedieze conflictul din Ucraina", in timp ce Washingtonul afirma ca "va colabora cu orice guvern, daca este adus democratic la putere". (Germania manifesta prudenta: "este o problema interna!").
Pentru cei care au deprins din experienta evenimentelor anterioare concluzia ca in ecuatie sunt puse mereu interese si nu sentimente, rezulta ca in soarta Ucrainei predomina pozitia Rusiei, de care depinde intreaga infrastructura energetica. Ca urmare, cel putin pe o perioada medie, Kievul ramane ancorat in sfera de interese a Federatiei Ruse, fara de care propasirea economica a tarii nu poate fi conceputa.
Noi alegeri... Aceeasi configuratie politica
Dupa ce, pentru o perioada scurta, cinci judecatori ai Curtii Constitutionale de la Kiev au refuzat sa analizeze legalitatea decretului presedintelui, invocand presiuni care s-ar exercita asupra lor (asemanare cu modul de reactie al Curtii Constitutionale din Bucuresti in privinta suspendarii presedintelui Romaniei), de curand intreaga institutie s-a conformat solicitarii. Se preconizeaza fixarea alegerilor pentru data de 27 mai 2007.
Barometrele de opinie arata, insa, ca noile alegeri, pe care oligarhii ucraineni nu le doresc, s-ar solda cu o configuratie politica mult asemanatoare celei existente. Cele mai importante estimari indica 30% din voturi pentru Partidul Regiunilor al lui V. Ianukovici; 20% pentru Blocul Iuliei Timosenko; 12% pentru Ucraina Noastra; 4% pentru comunisti. Se apreciaza ca printesa Iulia Timosenko va arbitra din nou configurarea noii puteri.
In conditiile in care cele doua tabere raman pe pozitii intransigente, tensiunea creste. Ambele parti invoca pericolul repetarii scenariului iugoslav, care ar conduce la divizarea tarii. O astfel de evolutie este estimata si de analistul rus Stanislav Belkovski, care a luat in calcul partajarea politica si a structurilor de forta:
(a) Iuscenko este sprijinit de ministerele Externelor si Apararii (200.000 de militari si 15.000 ai Directiei de Informatii de pe langa Statul Major, 12.000 de angajati ai SBU si 20.000 ai Serviciului de Informatii Externe, trupe speciale ALFA si 24 de lideri politici ai regiunilor estice;
(b) Ianukovici conteaza pe 300.000 de politisti si 10.000 de membri ai trupelor interne, pe un numar restrans de sefi aflati in structurile serviciilor de informatii, pe presedintele Curtii Supreme de Justitie, pe procurorul general, dar si pe forta de mobilizare a autoritatilor locale din regiunile de est (Donetk, Harkov, Zaporoje, Kirovograd, Odesa, Nicolaev) in care se afla suporterii Partidului Regiunilor condus de Vasili Kiseliev.
In context, a surprins apelul lansat de Ianukovici cancelarului Austriei, Alfred Gusenbauer, pe care l-a chemat sa medieze conflictul, spre indignarea ministrului ucrainean de Externe, Arseni Iateniuk, care ulterior a facut o vizita la Moscova. (Nu surprind insa declaratiile presedintelui polonez Lech Kaczynski de sustinere a proiectatelor noi alegeri, in conditiile in care se stie ca pe timpul revolutiei portocalii, Polonia l-a sustinut consistent pe Iuscenko).
Bucuresti si Kiev, asemanari si deosebiri
Moscova nu se pronunta explicit pentru o solutie sau alta in Ucraina, avand in prezent propriile probleme politice de rezolvat. Totusi, in spatele unor afirmatii conform carora "problemele rusilor din vecinatatea apropiata reprezinta o coordonata majora a politicii externe si de aparare a Kremlinului" se intrevede ideea ca Rusia va actiona spre evitarea unei eventuale glisari a celui de al doilea stat slav ca importanta in afara sferei sale de influenta. Nu rezulta, insa, daca agreeaza o rupere in doua a Ucrainei, situatie in care nu ar mai putea sa-si pastreze dominatia clara asupra partii de vest (care viseaza o integrare accelerata in Uniunea Europeana si in spatiul de securitate euro-atlantic).
Crepusculul revolutiei portocalii din Ucraina s-a consumat din cauze similare celor care au produs esecul Aliantei portocalii din Romania. Ele tin preponderent de lipsa unor reforme constitutionale reale. In ambele state este nevoie de precizari clare in privinta atributiilor presedintelui, respectiv ale premierului, astfel incat sa poata fi stopate orice tentatii catre autoritarism. Si in ambele tari ar fi necesara puterea opiniei publice de a-si fauri destinul fara influente majore din exterior, fara import de democratie. La Bucuresti, se pare, viteza de consum a fostei revolutii este mai mare si Piata Universitatii mai mica decat Maidanul de la Kiev.
Asemanari par sa existe si intre cei doi lideri, roman si ucrainean. Iuscenko si Basescu sunt doua personalitati cu o popularitate mare, care se folosesc din plin de acest atu, incercand sa-si rezolve diferendele politice cu sprijinul poporului. Totusi, dincolo de aceste similitudini, situatiile difera mult. In primul rand pentru ca tara noastra, spre deosebire de Ucraina, nu se afla in zona de influenta directa a Rusiei. Statutul de membru al Uniunii Europene schimba de asemenea, substantial, datele problemei.
Situatia Romaniei, sunt unii de parere, s-ar asemana mai degraba cu cea a Lituaniei. Presedintele Adamkus a condus Lituania spre integrarea in Uniunea Europeana si Nato, insa, in urma unei campanii agresive, a pierdut puterea in fata lui Paksas, liderul nou formatului Partid Liberal Democrat. Insa, la numai o luna de la admiterea Lituaniei in UE, Paksas a fost demis de Parlament, fiind acuzat de relatii cu oligarhia rusa. Dupa doua luni s-au organizat alegeri anticipate, iar Adamkus a devenit noul presedinte al Lituaniei.
La trei luni de la integrarea in Uniunea Europeana, Parlamentul de la Bucuresti il suspenda pe presedintele Basescu, cerandu-i demisia. Prin prisma acestor evenimente, similitudinile politice dintre Romania si Lituania sunt mai mari decat asemanarile cu Ucraina. Ramane de vazut daca scenariul va fi acelasi pana la capat.

---

Despre autor: