Se spune ca este din ce in ce mai greu sa te duci la cinema, salile sunt din ce in ce mai mici, iar numarul redus de spectatori (la ore rezonabile) aduce sunetul din sala la nivele insuportabile. Lipseste materialul uman si textil care sa abso
  Se spune ca este din ce in ce mai greu sa te duci la cinema, salile sunt din ce in ce mai mici, iar numarul redus de spectatori (la ore rezonabile) aduce sunetul din sala la nivele insuportabile. Lipseste materialul uman si textil care sa absoarba zgomotul generat pe ecran, chipurile eroilor nu sunt deloc convingatoare. Si asta mai ales atunci cand este vorba de oameni de stiinta, personaje care ar trebui, intr-o lume ideala, sa starneasca un maximum de interes. Dar nu e asa.  Probabil ca savantii au aparut pentru prima oara pe ecrane in 1902. Erau niste astronomi barbosi si destul de sobri, lansati cu ajutorul unui tun spre Luna. Ei nimeresc in ipoteticul ochi al astrului noptii. E vorba, desigur, de filmul lui George Melies "Voyage dans la Lune". Satelitul nostru natural a inspirat conceptul de numaratoare inversa in "Frau im Mond", realizat de Fritz Lang in 1929. Detaliu placut, unul dintre scenaristi este savantul sibian Hermann Oberth. Tot Fritz Lang concepe primul savant, cel putin excentric, din istoria cinematografului, C. A. Rotwang, ciufulit, cu halat alb, o privire cam tulbure si o proteza mascata de o manusa de piele neagra, creatorul femeii robot din "Metropolis". Vi se pare cunoscuta imaginea? Nu e de mirare. Asa arata faimosul personaj din filmul cu cel mai lung titlu propus pentru un Oscar: "Dr. Strangelove sau cum m-am invatat sa nu mai am griji si sa iubesc bomba". Peter Sellers (in mai multe roluri) sufera de sindromul bratului anarhic (diagnostic real in neurologie!) si in postura sa de savant nu-si poate opri bratul sa se ridice intr-un salut nazist.  Gurile rele sustin ca Dr Strangelove este bazat, macar in parte, pe faimosul Wernher von Braun, creatorul rachetelor V-1 si V-2 din al doilea razboi mondial, cu multe victime in Anglia vremii. El avea sa devina constructorul principal al rachetei Saturn-V, cea care i-a dus pe americani pe Luna. Tot el a fost consultantul lui Walt Disney pentru filmul "Tinta mea - stelele". Un critic malitios propunea un subtitlu: "Dar uneori nimeresc Londra". Marele Einstein a fost maltratat in repetate randuri pe ecranele cinematografelor. Ochii sai au fost folositi ca model pentru cei ai lui "ET" (Spielberg, 1982), fruntea pentru Yoda (Star Wars, 1980), iar podoaba capilara pentru Dr. Emmet Brown din seria "Back to the Future".  De regula, savantii din filme sunt barbati care joaca roluri negative, doar 11% dintre rolurile de oameni de stiinta pot fi calificate drept acceptabile sau pozitive. In conditiile acestea, nu e de mirare ca un sondaj de opinie efectuat in Marea Britanie a ajuns la deloc surprinzatoarea concluzie ca savantii favoriti ai publicului sunt Dr. Bunsen Honeydew si asistentul sau Beaker, din "The Muppets", urmati la mare distanta de Mr. Spock, din "Star Trek", si de Dr. Evil, din seria "Austin Powers". Si daca tot vorbim de statistici, doar o cincime a savantilor din filmele produse intre 1929 si 2003 sunt femei, aproape toate tinere si frumoase, desi unele poarta ochelari. O exceptie, microbioloaga intre doua varste din "Andromeda Strain". Exemple clasice, frumuseti ca Suzanne Pleshette (rol episodi in "Pasarile" lui Hitchcock) in "The Power", alaturi de cel mai bronzat gigolo posibil, George Hamilton, sau Raquel Welch in "Calatoria fantastica". In 1944, Greer Garson, evident tanara, supla si aratoasa, este propusa pentru Oscar in rolul Mariei Curie, fara ochelari, desi savanta purta ochelari. Detalii...  Putine roluri de savanti au fost rasplatite cu premii Oscar, Frederic March, in 1931, pentru "Dr. Jekyll and Mr. Hyde" si Paul Muni, "Louis Pasteur", in 1936. Filmul "A Beautiful Mind", in care Russel Crowe joaca rolul unui matematician paranoid, a primit si el un Oscar, in 2002. Un actor cu o filmografie impresionanta, ca Donald Pleasance, care a jucat alaturi de Raquel Welch in filmul mentionat mai sus si intr-un film din seria James Bond, "Nu traiesti decat de doua ori", cu un palmares inegalabil de roluri negative, mai ales de oameni de stiinta, nu s-a bucurat de distinctii deosebite.  Stim prea bine, viata imita arta. La aproape douazeci de ani dupa premiera unui film al lui Hitchcock, "Perdeaua sfasiata", ideea savantului interpretat de Paul Newman, inventatorul unui imbatabil sistem antinuclear, era preluata de presedintele de atunci al Statelor Unite, Ronald Reagan, care isi anunta initiativa strategica defensiva, cunoscuta mai apoi sub numele de Razboiul Stelelor. A ramas pana astazi o simpla fictiune, buna doar in filme.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.