Pentru prima data, doi exploratori autohtoni, Cornel Galescu si Romeo Dunca, au atins Polul Nord pe schiuri. Ei relateaza pentru „Cotidianul" cum au indurat vintul, degeraturile si frica de cei 4.000 de metri de apa de dedesubtul ghetii.

„Noi am prins un moment istoric pentru Romania, care are, la timpul potrivit, pentru prima oara, o echipa care ajunge pe schiuri la Polul Nord", relateaza Cornel Galescu, unul dintre cei doi alpinisti autohtoni care au fost autorii acestei premiere. „In acest an, declarat An International Polar, citeva tari (SUA, Suedia, Canada, Finlanda, Norvegia, Rusia si Danemarca) s-au infratit pentru a emite un timbru care sa marcheze evenimentul. Noi am dus acest timbru la Polul Nord si l-am adus inapoi, dindu-i un plus de valoare", accentueaza Galescu importanta temporizarii expeditiei. Cu atit mai notabila cu cit sansele unei astfel de actiuni de a se repeta scad pe zi ce trece. „Din cite spuneau cercetatorii, in 20 de ani o astfel de expeditie pe schiuri nu va mai putea avea loc pentru ca toata banchiza va fi sparta din cauza incalzirii globale", puncteaza alpinistul.

Alergari si dusuri arctice

Actiunea a fost initiata de celebrul explorator Borge Ousland, iar Cornel Galescu si Romeo Dunca s-au alaturat unei echipe internationale formate din alpinisti din Norvegia, Germania si Marea Britanie. Bugetul expeditiei a fost de 50.000 de euro pentru ambii romani si a fost acoperit cu ajutorul primariei din Caransebes, partener-organizator, si din sponsorizarile primite de la firmele Curiero si Eta2U.

„Pentru o astfel de expeditie nu te poti pregati cu doua saptamini inainte, ca la un meci de fotbal sau ca la o proba de atletism. E nevoie de multa experienta. Am avut parte de antrenamente fizice, de la alergari pe distante lungi - timp de o luna, zece kilometri in fiecare dimineata -, pina la dusuri reci si de mult schi in zona muntilor Tarcul, tot sezonul. Expeditia a avut loc, spre norocul nostru, tocmai la sfirsitul acestuia. Tot drumul pina la Polul Nord l-am parcurs pe schiuri de tura".

Teama adinca de 4.000 de metri

Expeditia a pornit din Norvegia si a durat 10 zile, incepind cu 11 aprilie, dar alpinistii nu puteau estima in cit timp vor termina deplasarea. „Totul depindea de lungimea traseului si de conditiile oferite de calota de gheata pe care ne miscam. Or, aceasta era din loc in loc crapata. Apareau canale de apa, banchize de gheata, sloiuri, uneori trebuia sa le ocolesti, alteori trebuia sa treci prin apa", explica Galescu.

„Cea mai mare dificultate a fost cea de natura psihica, lupta cu tine insuti, stiam ca inaintam pe un strat subtire de gheata, iar sub noi sint 4.000 de metri de apa. Poate in primul rind, vremea rea a fost un obstacol notabil. Acolo poti sa intilnesti cimpuri de zapada intinse, pe care sa mergi fluent, sau turturi pe zeci de kilometri patrati, care ingreuneaza deplasarea: sania se agata in ei, urci greu sau schiurile se impleticesc", descrie Galescu.

Calota, dusa cu pluta

„In plus, probleme ne-a pus vintul care poate muta calota spre nord sau spre sud, precum o pluta. Obiectivul nostru era polul nord geografic, mai mult o referinta virtuala, si anume punctul zero pe GPS, care nu e si un punct fix. Intr-una din zile, dupa 12 ore de mers printre gheturi, ne-am uitat pe GPS si am constatat ca nu parcursesem decit 500 de metri. Asta pentru ca inaintarea s-a facut greu, iar vintul batea din fata, impingindu-ne, cu tot cu calota, inapoi. Deci, cei opt kilometri pe care ii strabatusem de fapt erau pierduti. Au fost insa si zile in care am parcurs si 40 de kilometri, cu vintul din spate. Pe zi, mergeam o medie de 25-30 de kilometri, aceasta fiind distanta faptica", precizeaza Galescu.

„Putea fi si mai greu. Cea mai mare problema a fost faptul ca a trebuit sa mergem citeva zile intr-un vint foarte puternic, intr-o furtuna, cu capul aplecat. Nu am vazut decit virfurile schiurilor", spune Romeo Dunca, neuitind sa aminteasca si partea plina a paharului. „Am avut totusi trei zile frumoase, fara vint, cu soare, fara nori. Soarele nu are putere mare acolo, se plimba in jurul orizontului, nici nu urca, nici nu coboara, doar se roteste. Cind a fost vremea mai buna, a fost o priveliste frumoasa", pune Dunca degetul pe estetica Polului.

VIP-urile ghetii

„Cit despre conditiile meteorologice, norvegianul Osland, care de zece ani participa la expeditii la Polul Nord, spunea ca sezonul in care am fost noi era cel mai rau pe care l-a prins pina acum. Am avut aproape cinci zile cu vint frontal, din cauza caruia ne-am ales cu degeraturi pe fata", rememoreaza Galescu. Colegul lui, Romeo Dunca, a avut si alte patanii. „Eu am cazut putin in apa, la -30 de grade Celsius. Instantaneu, mi-a inghetat tot. Apa nu e prea rece, are vreo -3, -4 grade Celsius, pentru ca e sarata, dar cind o iei pe piele, pe haine, si iesi afara in vint, la o temperatura de -30 de grade Celsius, e destul de neplacut. Dar m-am schimbat si am mers mai departe. Am avut noroc ca nu mi-am udat bocancii, ca am ramas agatat in schiuri. Am cazut doar cu cotul, dupa aceea cu umarul, nu m-am scufundat de tot", clarifica alpinistul.

Dar, pe linga atingerea destinatiei, au existat si alte recompense, povesteste Galescu: „La baza ruseasca de cercetari, aflata pe calota, am intilnit citeva personalitati din lumea exploratorilor. L-as pomeni pe Jean-Louis Étienne, cunoscut romanilor pentru cartea sa «Pe jos spre Pol», editata la noi in urma cu 20 de ani, el fiind primul om care a parcurs pe schiuri, singur, acest traseu." Cei doi s-au mai intilnit si cu norvegianul care a parcurs calota arctica, adica a facut 1.000 de kilometri in 62 de zile".

Premiere peste premiere Romeo Dunca, de 39 de ani, a fost primul motociclist roman prezent la Raliul Dakar, numarindu-se chiar printre putinii care au parcurs integral traseul. Printre altele, a fost si primul campion national de snowmobile. Alpinismul este o alta pasiune a sa, el urcind in Himalaya, pina la 7.800 de metri. Om de afaceri de succes, membru al „Generatiei asteptate", Romeo Dunca a investit si in sport, din pura pasiune. De cealalta parte, Cornel Galescu este maestru in premiere mondiale si romanesti intr-ale alpinismului, alaturi de numeroase alte expeditii la mare inaltime. In 1993, Muntii Kaçkar (Turcia) i-au adus o premiera mondiala, iar virful Sita Chu-Chura (6.600 m, Himalaya), una romaneasca, in ’94. In 2003 a facut parte din prima expeditie romaneasca pe Everest (8.848 m), doi ani mai tirziu numarindu-se si printre primii romani care au urcat pe Ama Dablam (6.858 m, in Himalaya).