Ii auzi pe multi spunand cu naduf, dar si cu speranta:
"Mi-ajung 30 si ceva de ani de serviciu, abia astept sa ies la pensie, sa ma odihnesc". Numai ca aceasta numarare a zilelor pana la pensie si nerabdarea de a "nu mai avea nici o grija" ascund o teribila capcana. Iesirea la pensie inseamna o schimbare brutala a macazului vietii, inseamna lipsa obisnuintelor, absenta programului slujbei, si acestea il pot prabusi psihic pe om.  Foarte multi pensionari isi pierd curajul de viata, se simt inutili, suspecteaza lumea ca-i considera jucarii stricate si moralul lor se indreapta spre cota 0. Tocmai de aceea, omul trebuie sa-si pregateasca cu grija momentul iesirii la pensie. Singura metoda ca moralul sa nu moara, ca organismul sa nu lancezeasca adunand suferinte, ei bine, aceasta metoda este clara: pensionarul nu trebuie sa se lase pe tanjeala, sa-si caute preocupari, sa ramana conectat la viata. Pensionarul trebuie sa fie vioi, activ, si mintea lui trebuie sa faca gimnastica prin lectura, prin spectacole, prin atributii executate in familie sau in bloc, prin cultivarea unor hobby-uri.