Desi se afla intr-un moment dificil, seful statului este si beneficiarul unui context norocos. Norocul lui Traian Basescu este o entitate in componenta careia intra mai multe ingrediente.

Desi a fost avertizat de dusmanii sai aprigi (Crin Antonescu si Emil Constantinescu) sa nu se atinga de Piata Universitatii (pe motiv ca ar pingari spiritul acesteia), Traian Basescu se infrupta si se va infrupta din capitalul simbolic al „kilometrului zero al democratiei romanesti". Mitingul la care a participat duminica seara ne-a mai indicat si altceva: seful suspendat al statului propune sens si pentru Piata Constitutiei. Alegerea nu e intimplatoare, in conditiile in care Constitutia - va mai amintiti: „Pun totul pe o singura carte - Constitutia"? - e ea insasi „personaj" in razboiul politic la zi.

De fapt, in cele doua discursuri - inegale, si in privinta continutului, si in ce priveste starea de spirit a oratorului - pe care le-a rostit in cele doua piete publice din Capitala, Traian Basescu a lasat sa se inteleaga ca stie bine care sint sansele pe care le are. Sa o luam pe rind.

Intii si in primul rind, presedintele suspendat al Romaniei are un imens noroc cu adversarii si cu dusmanii sai politici. Calitatea umana, daca vreti, a acestora pune o distanta suficient de mare intre ei si agenda incarcata de morala inalta pe care o afiseaza. E o intrebare de bun-simt: ce legitimitate au sa dea lectii despre democratie adevarata apostolii si marii profitori ai „democratiei originale"?

Apoi, tabara anti-Basescu are mai multe voci. Nu va grabiti sa spuneti ca este bine si ca e firesc sa fie mai multe voci, pentru ca, vorba aceea, „e democratie". Vocile cu pricina se sparg lovindu-se intre ele, iar mesajul pe care il trimit acestea nu transmite, cu claritate, decit un singur fapt: ca frustrarea e cea care le uneste; nu argumente evidente, nu reprosuri incontestabile. In opozitie cu zgomotul contestatarilor sai, Traian Basescu are grija ca mesajul sau sa fie clar. Zgomot versus claritate - in termenii acestia trebuia asezata lupta momentului. Zgomotul sfirseste prin a fi enervant; claritatea, in schimb, nu.

In al treilea rind, pe linga cele 19 capete de acuzare formulate in Parlament, bombardamentul la care e in continuare supus Traian Basescu face uz de acuze aiuritoare. Dupa ce trimiti un animal politic de talia lui Basescu in strada - acolo unde a repurtat victorii de notorietate -, dupa ce ii dai dreptul legitim sa faca galagie (cum formula colega mea, Corina Dragotescu), e ridicol sa il acuzi ca tine discursuri fasciste (pentru ca vorbeste despre justitie, mafie, oligarhie?) sau ca e „autor de spectacole penibile". Parlamentarii l-au condamnat pe Basescu sa vorbeasca si acum tot ei il acuza ca nu tace. Consecvent, nu?

Traian Basescu e norocos, asadar, sa aiba adversarii pe care ii are. Mai are si un alt noroc: acela ca, prin comparatie, dintre toti actorii politici de la nivel inalt, in gura lui, temele sensibile si majore, agenda radicala daca vreti, suna cel mai putin fals. Inchipuiti-va ca vorbeste Viorel Hrebenciuc despre combaterea coruptiei sau Dan Voiculescu despre asanarea morala a societatii prin deschiderea dosarelor de Securitate. Puteti continua - e util, igienic, as zice - exercitiul acesta de imaginatie si cu Ion Iliescu, Mircea Geoana etc. De altfel, in aceasta privinta, Traian Basescu are un noroc dublu. Linga el a venit Monica Macovei - probabil cel mai curat simbol politic al momentului. Faptul ca aceasta e alaturi de Traian Basescu e un mesaj foarte puternic.

Cu adversari politici de alt calibru, defectele sefului statului s-ar vedea mult mai bine, inclusiv acum, cind Basescu-editia 2004 pare sa se fi dezlantuit din nou.