E zgircita cu „sticla". Fiind mestera la scris. Dar a rugat-o Dana Deac si iat-o in toata splendoarea ei in „Careul de... Doamne", pe TVR 1. Alaturi de Irina Schrotter si Adriana Titieni. De ce va trebuie?

Chiar! M-am intrebat si eu. Sincera sa fiu, nu stiu ce-mi trebuia sticla.

Bani aveti?

Nu ma dau afara din casa.

Ati vrut sa va schimbati masina?

Nu. Abia mi-a luat sotul un Renault, inlocuind vechea mea Dacie.

Atunci?

Sincera sa fiu... am avut multe oferte, dar nu m-am bagat. Eu am ramas cu presa scrisa si cu asta basta. Nu aveam eu nevoie de o recalificare, mai ales ca, pentru ce s-o fi facut?, pentru citiva ani? Dar, pur si simplu, a fost o slabiciune fata de Dana Deac. Am colaborat la Cafeaua ei cu sare pur si simplu. Nici nu mi-a spus despre ce e vorba prima oara. Am crezut ca e una obisnuita, din aia de comentarii politice, sa am si eu unde sa mai zic, ca prea toata lumea in toate partile. Ca apoi sa vad ca nu e asa, e asa. Mi-a fost jena sa mai refuz. Si am zis: ia sa mai fac si eu o prostie, cit mai am timp sa fac o prostie, ca dupa aceea vine o virsta cind nici nu ti se mai da ocazia sa faci prostii.

V-am vazut la teve. Va vin cuvintele mai greu pe sticla.

Eu sint de presa scrisa.

Sinteti mai tacuta. Trebuie sa va dea ata cineva.

Da. Stiti ce se intimpla? M-am trezit in emisiuni si cu politicieni din astia, care-si spun placa, turuie de nu-i poti opri. Or, eu am un stil ce tine de educatia mea, de cultura mea si nu pot sa intrerup omul, sa sar peste el. Eu nu pot fi ca ei, ei sar unii peste altii, se incaleca. Nu se mai intelege nimic si zic: „Duceti-va, Dumnezeule o data!". Au un stil de a ocupa cit mai mult spatiu ca sa nu-ti dea loc de raspuns. Si vorbesc indiferent despre ce. Da, televiziunea nu a fost niciodata pasiunea mea. Oricum, si-n calitate de spectator ma satur, ma enervez cind apare unul chiar toata ziua buna ziua, care n-are dreptate.

Ca spectator la ce va uitati?

Cu cit sint mai multe canale, cu atit nu ma mai regasesc. Ma uit la cite un film la TVR Cultural, TVR 2. Rar mai suport cite o dezbatere. Cind ii vad ca fac spume la gura, imi zic ca nu mai este de mine si nu ma intereseaza sa aud aberatii. Din pacate, asta e stilul care prinde. Si de asta nici nu m-am dus spre televiziune fiindca eu nu „tin" la grosolanii, mitocanii, agresivitate pe care le vedem zilnic. Astea tin. Asta e trendul, iar eu nu am ce sa caut. Noroc ca sint la o virsta la care nu mai am viitorul in fata. Sa ma gindesc, ce m-oi face? Scrisul nu mai tine, trebuie sa invat si eu sa-i zgirii pe fata, sa invat sa lovesc? Eu sint gata acum, salutare taica si noroc. Faca ce-o vrea! Pina unde vor ajunge? Ce se mai poate face? Si-au scos bilete, magarii, divorturi in direct, nasteri in direct.Unde se va ajunge? Si ce sa caut in chestia asta? Sa mor in direct? Nu prea renteaza.

Cind va cumpara pentru „Cotidianul"?

Domle, eu asa zic: respecta editorul ce scriu eu, imi respecta contractul? Nu ma duc niciunde. Vedeti, am si tabieturile mele... eu scriu de mina articolele inca. Cine stie peste cine dau pe acolo? Mi-e bine cum sint.