Face parte din conducerea de elita a Societatii Mondiale de Atac Cerebral-Vascular. Este membru a 27 de societati de neurologie din intreaga lume. A primit numeroase premii de excelenta si este coordonatorul neurologiei romanesti. Academicianul Constantin Popa isi sarbatoreste astazi ziua de nastere.   "Am castigat un razboi..." "Si la aniversare, ca si in zilele obisnuite, muncesc la spital, in laborator, in invatamant, si asta o fac de peste 35 de ani. Cel mai important este ca dupa 10 ani am reusit sa transformam Institutul de Boli Cerebro-Vasculare in Institutul National de Neurologie si Boli Neuro-Vasculare. Aceasta este una dintre cele mai importante realizari ale acestui an. Foarte important este, de asemenea, faptul ca de-a lungul carierei mele am salvat de la moarte aproape o suta de mii de bolnavi. Am castigat un razboi... Toti romanii, care am avut sansa sa facem parte din Romania si sa fim elevii marelui profesor Gheorghe Marinescu, cel care a infiintat a doua clinica de neurologie din lume, avem un pasaport in alb pe care scrie: "Trecere libera, semnat Gheorghe Marinescu". Nu pot sa ma consider descendentul lui Marinescu. Ar fi o blasfemie. Povestea lui este unica. El a lucrat in Paris, la Hospital de la Salpetriere, sapte ani si jumatate. Era elevul preferat al lui J. M. Charcot, intemeietorul neurologiei mondiale. Acesta a vrut sa-l opreasca la Paris, creandu-i toate conditiile posibile. Raspunsul lui a fost atat de simplu si atat de semnificativ: "Nu pot sa raman aici. Va multumesc! Mama mea este singura si trebuie sa o ajut. Plec acasa!". La 27 de ani am fost si eu la Salpetriere, am dat concurs si am lucrat acolo. Am predat la studenti si rezidenti, am avut salon de bolnavi, laboratoare. Marturisesc ca a fost o reala placere sa lucrez in marele "oras al luminilor" si mai ales in laboratoarele in care munceam de dimineata pana seara. Am facut acolo peste 12 lucrari ramase in literatura stiintifica mondiala. Sigur ca eu eram la coada sau la mijloc, dar asta nu mai conta. Pentru mine era o onoare ca m-au bagat in seama. Era o exceptie ca un roman sa predea la francezi. Cand au vazut ca stiu ceva neurologie si ca am si chef de treaba, acest lucru a contat foarte mult. M-au ales in Societatea Franceza de Neurologie, unde sunt si acum membru. Ei sperau ca eu sa raman acolo. Nu puteam sa fac asta, pentru ca distrugeam o intreaga familie. Acum nu mai regret ca am ales Romania. Am regretat in anii '80. Faptul ca nu am ramas acolo mi-a dat posibilitatea sa ma lupt cu ce era aici si am realizat pentru prima data in Romania tot ce exista nou in domeniul bolilor vasculare cerebrale. Abia acum stiu mai bine sau foarte bine ce am de facut..."