Marele pacat al celor care nu s-au lasat convinsi de argumentatia abracadabranta a suspendarii sefului statului este acela ca vor cu adevarat democratie. Asta li se reproseaza, pe dezarmant de multe voci, prin intermediul unui bombardament mediatic intens si smintit.

Minciunile cu care opereaza „reformatorii" gen Voiculescu, Iliescu, Vadim si antenele lor atente din mass-media au un mare pacat, insa reprezinta mai ales un imens pericol. Pacat: pentru ca sint atit de grosolane, incit e foarte greu sa fie crezute. Sint, pe de alta parte, periculoase, pentru ca sint rulate in exces in zona media. Or, politica inseamna perceptie, iar perceptia poate fi indusa relativ usor printr-o dramaturgie iscusita si prin repetitia unor spectacole mediatice trucate.

Pentru ca marea tema a zilei - anume, democratia romaneasca, serios faultata acum - sa fie acoperita, in spatiul public au fost puse in circulatie o multime de teme false. E o reteta care poate fi eficienta, ea fiind, de altfel, verificata in repetate rinduri: petardele fac fum si muta atentia. Piata Universitatii - mitingul de joi seara, mai exact - e un exemplu de prim rang cu privire la ceea ce pot face jeturile de vorbe atent selectionate si cultivate care fac opinia publica. Concret: s-a incercat - inca sper ca nu s-a reusit - o rasturnare spectaculoasa, radicala, a sensului mitingului din Piata Universitatii.

Joi, 19 aprilie, ziua in care presedintele Romaniei a fost suspendat (legal) de Parlament (institutie care a oferit motivatii ilare pentru suspendare), am asistat la un moment istoric. Dar, deopotriva, si la unul isteric.

Joi - mai ales joi seara, cind lumea se uita la televizor - a fost formulata explicit una dintre marile teme false a ultimelor zile: in centrul Capitalei, la km 0 al democratiei, se incita. Se incita la ura, dupa cum ne-au lasat sa intelegem numerosii apostoli ai democratiei lui Vacaroiu, Hrebenciuc, Voiculescu. Cozmin Gusa, un cersetor de voturi, ca si colega sa, Lavinia Sandru, a vrut sa faca evidenta ura din Piata, asa incit acum baga mina in foc pentru faptul ca a fost agresat in Piata de mineri (care au legatura cu Marin Condescu etc., etc.). Nici mai mult, nici mai putin. Retorica aceasta e insa arhicunoscuta; au folosit-o din plin cei care au vrut sa ridiculizeze si sa desfiinteze unul dintre momentele cele mai frumoase si respirabile ale democratiei noastre fragile: Piata Universitatii, Piata „golanilor".

Ingrijorarea majora a politicienilor pro-suspendare fata de manifestatia din Piata Universitatii a vizat, in fond, transpunerea lipsei de civilizatie si a conflictului politic din terenul institutional in strada. S-a ajuns pina intr-acolo incit a fost condamnata „coborirea dezbaterii in strada" ca fiind total antidemocratica. O picanterie semnificativa, Socrate a fost condamnat la moarte in timpul democratiei ateniene pentru coborirea dezbaterii in strada. Eticheta pusa pasnicului miting de sustinere din Piata a fost radicala: „mineriada". De departe, cei mai ingrijorati de „mineriada lui Basescu" din Piata Universitatii (asta este formula care a cunoscut deja o oarecare consacrare) sint cei din PSD, in frunte cu presedintele de onoare al acestui partid, Ion Iliescu, parintele spiritual si protectorul descinderilor hoardelor de mineri adevarati de la inceputul anilor ’90.

Intr-adevar: in Piata Universitatii, joi, s-a incitat. Dar s-a incitat la democratie. La democratie autentica, nu trucata, nu „originala". Citeva mii de oameni pasnici si decenti (si nu „masa de oameni" pe care ar fi bine sa vina si sa o domesticeasca seful statului, dupa cum cerea Cristian Tudor Popescu, un campion al analizelor deraiate in momente decisive ale istoriei noastre recente) au lovit cu bita vorbelor si a bunului-simt - stiu ca nu sint original, dar acesta este termenul exact - in „sistemul ticalosit".