Acum ceva vreme, Jay Leno il avea invitat pe Dustin Hoffman la emisiunea sa (pe care o puteți vedea și in Romania, la miezul nopții, la Antena 3). Hoffman povestea despre filmul "Parfumul", pe care tocmai il lansa in America, și a menționat in trecere că e inspirat după "o carte a unui neamț".

Leno s-a mirat: "Cum, e după o carte? Nu știam". Și a trecut mai departe intreband despre film. Era acolo un pic din ignoranța americanului care ar alege oricand filmul in locul cărții, pentru că ii e mai ușor de ințeles și ii ocupă și mai puțin timp. Dar era și un pic de superficialitate americană, pentru că autorul cărții, Patrick Suskind, e elvețian, nu neamț.

Îmi place să cred că in Romania lucrurile stau altfel, fie doar și pentru faptul că varianta print a acestui subiect, cartea "Parfumul", s-a vandut atat de bine, incat e la a doua ediție, iar la prima ediție au fost trase mai multe tiraje. Pentru cei care n-au văzut incă filmul și
n-au citit nici cartea, iată cateva detalii. Pelicula este povestea unui tanăr al cărui corp nu are miros, dar al cărui nas poate percepe toate mirosurile lumii.

Pentru că știe cat de importantă este mireasma corpului pe care o lasă cineva in urma sa (chiar el indrăgostindu-se de o tanără ca urmare a parfumului corpului ei), tanărul incepe să creeze parfumul cu care i-ar face pe toți să-l iubească. Iar fabricarea acestuia implică multe crime, căci "parfumierul" inventează un sistem prin care preia miresmele individuale și personale ale corpului uman. Filmul e puternic vizual și pe alocuri reușește să-ți creeze senzații olfactive, dar cartea e o bijuterie in acest sens. Sunt fragmente in carte pe care citindu-le le simți așa de bine, incat in nări ai miros de pește sau de piele de oaie, iar stomacul incepe să ți se strangă.

Citeste si:

Motivul pentru care scriu astăzi despre acest film e legat mai degrabă de evenimentele din ultimele zile, precum și din cele care vor veni. În secvența finală a filmului, tanărul – declarat criminal și condamnat la moarte – ajunge la eșafod și scoate o eșarfă pe care a pus picături din parfumul seducției la care a lucrat atat de mult și cu atatea sacrificii. El e intr-o piață publică, sus pe eșafod, la un pas de moarte, iar auditoriul – o mulțime imensă de oameni care au venit să vadă cum va muri periculosul criminal – incepe să simtă aroma seducției și trece de la admirație la adulație.

Odată cucerită mulțimea, finalul poate fi schimbat. E o lecție despre manipulare pe care o veți regăsi ușor in piețele publice din Romania in zilele următoare. A inceput campania electorală, au inceput manipulările maselor din piețele publice.

P.S. Filmul trebuie oricum văzut, fie și dintr-un sentiment patriotic, pentru că toate costumele, decorurile, gărdulețele, coșulețele și alte mici detalii pe care le puteți vedea pe ecran au fost fabricate in București sub indrumarea Oanei Păunescu.