Mai erau cateva ore pană in anul 1974. La răscrucea anilor, oamenii sunt veseli, iar la mesele lor bogate se inchină pahare pentru fericire. Și totuși, in ziua ultimă a anului trecut, plutonierul Traian Giurgiu, șeful postului de miliție din Măieriște, județul Sălaj, era supărat. Pe la ora 11:00 venise la post Floarea Ihos, o femeie trecută de prima tinerețe, indeobște veselă și vorbăreață. Venise, de data aceasta, plangand, implorandu-l pe subofițer s-o ajute să-și găsească bărbatul. S-a imbătat aseară și de atunci nu-l mai găsesc, se căina femeia. Cine știe unde s-o fi dus... O fi inghețat undeva, ca Nuțu lui Neli, și-mi răman copiii fără tată... Că știți, cand bea, e rău, nu știe ce face. Oare ce Dumnezeu să mă fac? Era – spuneam – ultima zi a anului 1973. Plutonierul Traian Giurgiu ar fi dorit să se lungească clipele, il chinuia obsedant fiecare minut scurs. A trecut și el pe la cunoscuții lui Vasile Ihos, așa cum trecuse și soția celui dispărut. N-a aflat nimic. S-a interesat dacă nu cumva pe Vasile il văzuse cineva plecand din sat. S-a dus, pe urmă, acasă la Floarea Ihos. Femeia era abătută. Plangea pe o margine de pat, cu gandurile aiurea. Plutonierul Traian Giurgiu n-a găsit atunci cuvinte de consolare. Împreună cu sergenții-majori Gheorghe Pușcaș și Pavel Tolaș a cercetat fiecare incăpere, dar nimic nu le-a reținut atenția in mod deosebit. Au ieșit, apoi, in curte. Oblonul fantanii era deschis. Giurgiu s-a uitat in fantană, nu se vedea nimic. A luminat adancul și ceea ce a zărit l-a făcut să se cutremure. În hăul fantanii zăcea Vasile Ihos. Nu e sinucidere Vasile Ihos fusese un om liniștit. Uneori, e adevărat, se oprea mai mult la bufetul din comună, impreună cu vecinii și cu prietenii. Niciodată insă nu făcuse scandal. Pe cei trei copii ii crescuse cu dragoste. Cel mai mare insă, Viorel, a apucat-o pe drumuri greșite. La 18 ani furase ceva de la o școală și fusese condamnat. După eliberarea lui din penitenciar, tatăl său luase trenul și se dusese la Timișoara. Îl adusese acasă. În tren ii vorbise despre muncă și despre nevoia de cinste. Cu soția Vasile Ihos se mai certa uneori. O dată, aceasta plecase la părinții ei. Dar asta fusese acum cațiva ani; in ultimul timp trăiau in bună ințelegere. Fuseseră văzuți de braț prin sat. Ba, mai mult. În seara in care Vasile dispăruse, mai mulți săteni ii văzuseră pe soți dansand și chefuind. Era penultima seară a anului 1973. S-a emis ipoteza sinuciderii. Medicul a stabilit că era vorba de o moarte violentă, provocată de un traumatism vertebro-medular și cranian și de leziuni produse prin căderea victimei de la 10 m in fantană. Foarte mulți credeau că era, intr-adevăr, vorba de sinucidere, pentru că Vasile Ihos ar fi aflat că soția lui era incurcată cu un chiriaș de-al lor, Vasile Pădureanu. Prin activitatea de cercetare desfășurată de echipa operativă, a fost infirmată această ipoteză. Pentru că, radiografiind activitatea lui Vasile Ihos, din ziua dispariției sale, s-a constatat că el, victima, se dusese la Vasile Ardelean, cu care se targuise ca să cumpere un porc. Băuseră aldămașul și stabiliseră prețul. Or, un om obsedat de ideea sinuciderii n-ar fi avut, cu cateva ceasuri inainte, un atat de firesc comportament. Nu putea fi vorba de un accident? Dacă victima se dusese la fantană să bea apă sau să se răcorească și, din cauză că era beat, căzuse in fantană? Echipa de cercetare a inlăturat insă și această presupunere: in casă, gălețile erau pline cu apă, iar de trei săptămani incoace, Vasile Ihos lua apă de la vecini, căci fantana lui secase. Se caută mobilul ... Au urmat zile incărcate de intrebări și presupuneri. Într-una din ele, echipa operativă a Inspectoratului județean Sălaj al Ministerului de Interne – in care, intre timp, intrase și ofițerul Emil Sălăjan, și care era condusă acum de lt. col. Vasile Ispas, șeful miliției județene – a dedus că nu putea fi vorba de sinucidere sau accident, ci de omor. S-a hotărat intensificarea cercetărilor. Am vorbit cu cei mai varstnici oameni din comuna Maieriște. Fețele lor, săpate de ani, erau aproape negre de mahnire. Nici unul nu și-a amintit să mai fi fost vreo crimă in comuna lor. Și nici de jur-imprejur, la mulți kilometri distanță, "se mai incăierau cei tineri pentru vreo fată sau pentru alt motiv, dar să se ajungă la omor, nici vorbă". Mahnirea lor impunea, intr-un fel, un plus de responsabilitate muncii de aflare a adevărului. Ofițerii se simțeau datori față de oamenii acestei comune. Cate zile au durat cercetările? Cu cați oameni s-a stat de vorbă? Cate dosare au fost scormonite? Unde, in marea incertitudinii, se afla miezul adevărului? Este greu de răspuns la aceste intrebări. Poate nici nu mai interesează acum, deși toți ne putem da seama că a fost vorba de o uriașă muncă depusă in slujba dreptății. O muncă la sfarșitul căreia trebuia răspuns răspicat cine și de ce avusese interes să curme viața lui Vasile Ihos. Întrebări... Ganduri... Vasile Pădureanu era achizitor la Măieriște. Cu cateva luni in urmă intrase in dragoste cu Floarea Ihos. Floarea Ihos are 41 de ani. Și trei copii. 23 de ani de căsnicie cu Vasile Ihos. Nu cumva Pădureanu vrusese să-l inlăture pe soțul Floarei din calea sa? Maria Fota, o prietenă a familiei Ihos, a declarat că nu știe ce s-a intamplat in seara aceea de sfarșit de an, căci fusese la Șimleul Silvaniei, cu treburi. Doi oameni din comună o văzuseră insă intrand la Vasile Ihos in jurul orei 20:00. (Un autobuz sosește, de la Șimleu, cam la ora 18:00). De ce a mințit Maria Fota? Ce legătură era intre moartea lui Vasile Ihos și minciuna acesteia? Ofițerii de miliție căutau amănunte și date. Plutonierul Traian Giurgiu, cand fusese scos cadavrul din fantană, il văzuse pe Viorel Ihos, fiul victimei, că se lovise cu capul de perete, șuierand, furios, printre dinți: "Iar mă mănancă pușcăria!" Amănuntul care, pe moment, trecuse drept o manifestare a fricii datorate antecedentelor penale căpăta acum importanță. În seara dispariției tatălui său, Viorel fusese insă la căminul cultural, il văzuseră acolo mulți oameni din sat. Dar unii il văzuseră plecand cam in jurul orei 20:00. Să fi fost Viorel autorul odioasei crime? Fantana se găsește la cațiva metri de casă, intr-o curte, inconjurată de pomi. Gura fantanii este mică. Atat de mică, incat abia intră găleata. Corpul unui om, chiar firav, ar fi trebuit să fie impins cu forța pentru a trece de oblon. De aici, concluzia ofițerilor că un singur om nu putuse infăptui crima sau că acest om era foarte voinic, iar victima – incapabilă să opună rezistență. Maria Fota a declarat, totuși, intr-un tarziu, că soții Ihos, in seara aceea, erau bine dispuși, cantau și dansau ca la nuntă, ca in tinerețe. Era ultimul dans, un ultim țipăt al vieții inainte de a fi părăsită. Nimeni atunci nu știa ori nu-și inchipuia că numai peste cateva clipe Vasile Ihos avea să sfarșească in hăul fantanii. Mătrăguna Viorel repeta obsedant că in seara aceea nu fusese acasă. Confruntat insă cu Maria Fota, Viorel a recunoscut că se intorsese de la cămin, că mancase impreună cu tatăl, mama lui și cu Maria Fota, că masa fusese veselă, că Maria Fota se dusese pe inserat și mai adusese un canceu cu vin... Ofițerii de miliție, impreună cu procurorul Cornel Iepan, au luat din nou la cercetări datele, documentele. S-a stat din nou de vorbă cu vecinii, cunoscuții, prietenii, a doua, a treia, a zecea oară. Pop Lucreția, o femeie in varstă, a mărturisit că venise o dată, la ea, nu de mult, fata lui Ihos să-i ceară mătrăgună, să se vindece bunica ei la picior. Nu-i dăduse atunci, era noapte, iar a doua zi fata nu mai revenise. Altă fetiță, Hașnaș Rodica, a spus că fusese trimisă de Ihos Floarea la o altă vecină, tot după mătrăgună, și că aceasta ii dăduse. Întrebată, Ihos Floarea a declarat că ceruse pentru Fota Maria, care era gravidă și dorea să scape de sarcină. Nu același lucru l-a declarat insă Maria Fota. Ofițerii de miliție au cerut să se execute o nouă autopsie. Din ordinul procuraturii s-a exhumat cadavrul și medicul legist a descoperit ceea ce – din nefericire – ii scăpase prima dată: inainte de a fi aruncată in fantană, victima fusese otrăvită cu mătrăgună. Probele, adunate una langă alta, i-au dezvăluit pe adevărații vinovați. Întreaga activitate a criminalilor a fost reconstituită episod cu episod, minut cu minut... În timp ce chefuiau, Floarea Ihos i-a turnat soțului ei mătrăgună in vin, astfel incat acesta era inconștient atunci cand a sosit Viorel. Au hotărat să-l scoată afară, la aer. Și l-au tarat pană in dreptul fantanii. Acolo, l-au aplecat deasupra ușii deschise, iar mama i-a spus fiului ei: "Aruncă-l! Vei vedea tu de ce". Băut și el, in relații nu prea bune cu tatăl lui, care-i cerea să nu fie un parazit, Viorel a ajutat-o pe mama lui să-l arunce in fantană. Au revenit in casă, marcați de efort și de fapta lor inumană, spunandu-i Mariei Fota că totul era in ordine, că soțul va reveni dezmeticit...
Mai tarziu, au pornit prin sat, chipurile să-l caute... ...Proces public la Măieriște. Mii de oameni. O mare de oameni triști, ingandurați. Ascultau rechizitoriul și nu le venea să creadă.
Sentința aspră a avut darul să atenueze, oarecum, neliniștea imensă: s-a făcut dreptate. 23 ani inchisoare Floarei Ihos (exact cați ani de căsnicie avea, ce tristă și neiertătoare coincidență!) și 17 ani de inchisoare lui Viorel Ihos.
Dintre cei citați la proces a lipsit Vasile Pădureanu, aflat acum in penitenciar să-și ispășească o pedeapsă pentru delapidare. Legea compensației?...