Academia pare a fi una dintre cele mai retardate institutii publice din Romania. In anumite zone ale ei, dictatura se manifesta in legitimitate. Impotriva inovarii. Un renumit academician mi-a spus deunazi ca alegerile dintr-un institut al Academiei nu pot avea loc ca intr-o primarie de sector. El argumenta in acest fel de ce nu pot fi validate alegerile de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol" din Iasi, in urma carora citiva tineri au reusit sa intre in Consiliul Stiintific. Pentru interlocutorul meu, Statutul Academiei, care nu impune vreo limita de virsta sau de grad stiintific, era mai putin important decit cutuma. Aceea ca, in general, doar cei trecuti de 60 de ani ar avea dreptul sa acceada la pirghiile deciziei. Nu putea sau mai degraba nu dorea sa inteleaga ca alegerile intr-un institut al Academiei au la baza exact acelasi principiu ca alegerile pentru o primarie de sector. Democratia. In care trebuie sa respecti vointa majoritatii, chiar daca rezultatul votului nu-ti este pe plac. Statutul a devenit insa in Academie doar o hirtie de arhiva. Si care e invocat doar atunci cind convine celor ce au puterea in miini. Ti se trinteste in fata atunci cind, de exemplu, te minunezi in fata performantei lui Eugen Simion, de la Institutul „George Calinescu", a Mayei Simionescu, de la Institutul de Biologie si Patologie Celulara, si a lui Alexandru Zub, de la „A.D. Xenopol" de a se obiectiva atit de mult incit sa-si poata da avizul, ca sefi de sectie, pentru propriile decizii, luate ca directori de institut. Si nu sint singurele exemple. Seful filialei din Cluj a Academiei, Camil Muresanu, e nevoit si el sa-si evalueze propria strategie de management aplicata ca sef al Institutului de Istorie „G. Baritiu", ca si Marius Sala, ce este deopotriva vicepresedinte al Academiei si sef al Institutului de Lingvistica „Iorgu Iordan". „Moda" acestor incompatibilitati de facto, legalizate in mandatul vechii conduceri prin simpla omitere din Statut, a fost lansata de fostul presedinte al Academiei, Eugen Simion. Sub domnia acestuia, spiritul academic a fost pervertit pina la trimiterea in desuetudine a unor valori precum democratia si performanta, iar unele metehne comuniste si figuri anacronice, conservate cu grija. Numai cu concursul celor din fruntea institutiei si-a permis, probabil, Alexandru Zub sa accepte intr-un post de conducere un personaj ce si-a sustinut teza de doctorat la 61 de ani. Asta in timp ce unor tineri revoltati din institut, ce si-au dovedit eruditia si competenta stiintifica prin lucrari publicate, le imputa tocmai lipsa de experienta. Si daca revoltatii din subordinea lui Simion s-au oprit cu demersurile de reformare la o petitie, cei de la Iasi par decisi sa nu renunte. Cine stie, poate ca daca startul revolutiei din 1989 a fost „deturnat" de la Iasi la Timisoara, acum Iasiul chiar va reusi sa fie „fruntea". Sa dea startul reformei. Totul depinde insa de actuala conducere.