Taian Basescu a obtinut o mare victorie juridica. Fara sa recurga la procedura de modificare a Constitutiei, el a adaugat, prin cutuma, inca un articol la capitolul drepturi si libertati fundamentale: dreptul la galagie.

Presedintele nu a incalcat Constitutia prin fapte grave, dar nici nu contribuie la consolidarea ordinii constitutionale. Asa suna, in esenta, decizia inaltei instante care s-a ocupat de sesizarea opozitiei. Aceasta a doua parte a hotaririi a fost lasata in umbra de disputa politica iscata de cea dintii. Traian Basescu poate fi, in continuare, un presedinte vorbitor, dar cuvintele sale, reprezentind opinii politice si spuse, uneori, in forme jignitoare, nu asigura mersul inainte al societatii. Curtea Constitutionala si-a aratat dezacordul „cu formularea de acuzatii, etichetari jignitoare si insulte la adresa exponentilor autoritatilor publice" si spune ca „nu sint de natura sa contribuie la consolidarea ordinii constitutionale". Traian Basescu „ramine responsabil din punct de vedere politic si moral in fata electoratului si a societatii civile", se mai arata in decizia Curtii, dupa care se concluzioneaza ca „libertatea de exprimare si de critica trebuie sa fie respectuoasa, chiar si atunci cind este ferma". Cu alte cuvinte, este la fel de constitutional actul de a-l critica pe Traian Basescu atunci cind depaseste limita moralitatii in exprimari, pe cit de constitutional este si dreptul sau de a face galagie cind nu-i convine ceva.

Din perspectiva prezidentiala, cel mai rau lucru care i s-ar fi putut intimpla lui Basescu ar fi fost condamnarea la tacere. Pe acest presedinte nu il sperie perspectiva luptei cu clasa politica si nici cea de a aparea in fata instantei de judecata, in diversele dosare pe care le are, ci perspectiva muteniei. E genul de om caruia decit sa-i tai limba mai bine ii iei viata. Astfel si-a construit si imaginea sa de luptator: prin vorbe. Din acest punct de vedere este un lider interesant, avind capacitatea de a stringe linga el oamenii, pentru a-i pune mai apoi la treaba in locul sau. Din cind in cind, intre doua scandaluri face cite un gest spectaculos pentru a-si consolida pozitia. Lui Traian Basescu nu-i place tacerea, nu numai pentru ca hotii fura in liniste, ci si pentru ca nu ar sti sa o gestioneze. In acelasi timp, gura sa mare i-a asigurat supravietuirea politica in cele mai grele perioade, cind pesedistii ii pusesera gind rau, asa ca este firesc acum sa o utilizeze din nou, ca arma impotriva lor. Mircea Geoana a avut dreptate doar pe jumatate cind a spus ca Basescu reprezinta ultimul presedinte al actualului sistem politic, pentru ca, prin decizia Curtii, el se poate considera, de acum, primul presedinte al unui alt sistem de a face politica. Fara a comite o blasfemie, putem spune ca este sfirsitul si inceputul. Cel putin din aceasta perspectiva a tipului de comportament si a raportarii la institutiile constitutionale. Vorba presedintelui va trebui insa indulcita sau sanctionata atunci cind se cantoneaza in zona bulevardiera. In timp ce noi va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca are voie sa faca scandal mai departe si presedintele va trebui sa accepte ca avem voie sa ne placa, sau nu, acest tip de a face politica.

Mai este un cistigator, in afara presedintelui: PD. Daca lui Traian Basescu i se impunea mutenia, perdant era si PD, un partid care traieste si respira prin metoda gura la gura realizata de Basescu. Trimisi in opozitie, democratii erau lipsiti de orice arma. Prin continuarea atacurilor sale, Basescu ii va ajuta pe democrati sa ramina in atentie, ca si cind ar fi in continuare la putere. Indiferent ca va fi suspendat sau nu, Basescu isi va concentra tirul pe liberali, incercind in felul acesta sa revigoreze un PD buimacit de expulzarea din Guvern. Democratilor le prinde bine in momentul acesta relansarea prezidentiala, fie ca Basescu va fi suspendat, fie ca nu. Din orice pozitie va fi, prezidentiabilul de suflet al PD-ului va face totul sa mentina in atentia opiniei publice temele sale enuntate in cei doi ani si jumatate de mandat, teme asumate, evident, si de partidul care l-a sustinut de sapte ani incoace. Exista insa si o vorba, desprinsa tot din cele biblice. Dupa sapte ani buni urmeaza sapte ani rai. Galagia nu poate opri uneori soarta sa-si urmeze drumul.