Parlamentul l-a umilit pe presedinte si l-a trimis la coada romanilor ce stau la rind in tara numita Romania Bunului Plac. Numai ca, venita la mijloc de mandat, umilinta atita, nu ucide.

Presedintele Romaniei trebuia sa primeasca un raspuns din partea Parlamentului. Raspuns referitor la intentia sa de a declansa referendumul pentru votul uninominal. Pozitiv sau negativ, raspunsul trebuia sa vina dupa maximum 30 de zile. Dar au trecut 60, iar Parlamentul tace milc. Traian Basescu a devenit, din presedinte, un nume aflat pe lista celor ce stau la coada, cu ochii atintiti asupra autoritatilor, sperind ca ele se vor milostivi sa respecte legea si sa le raspunda macar la una dintre multele lor cereri. Basescu priveste acum Romania alaturi de zeci de mii de anonimi ce au incremenit asteptind o veste de la primar, de la vreun minister, de la vreo comisie. Probabil ca multi dintre cei care i-au devenit acum parteneri in lupta cu nesimtirea au fost dezamagiti chiar de el, de primarul Basescu, atunci cind plingere dupa plingere era inmormintata intr-un cimitir birocratic. Cind o simpla semnatura le-ar fi fost de ajuns. Numerosi sint si cei care i-au trimis memorii peste memorii la Cotroceni, acolo unde ei au crezut ca ochii celui ce lupta cu sistemul ticalosit vor gasi ragazul de a le citi pasurile. Unii n-au primit raspunsuri si s-au revoltat. Au fost la un pas de a-si pierde speranta ori chiar au ucis-o tainic, in adincul sufletului, acolo unde acum se intreaba de ce anume l-ar mai vota o data pe Basescu.

Cei care viseaza la umilirea lui Basescu pot zimbi fericiti. Umilinta nu se invata in Parlament cu ocazia suspendarii. Nici la Curtea Constitutionala. Nici cu dosarul „Flota". Nici din ziare nu razbate. Umilinta se invata la coada, alaturi de alti umiliti. Acolo unde doar flegmele venite de sus uda din cind in cind desertul sperantei.

Lectia umilintei si-a insusit-o si Adrian Nastase, la sfirsitul mandatului de premier, o data cu pierderea alegerilor prezidentiale. Atunci si-a dat seama ca exista doua Romanii, una rurala si una urbana. Ulterior, chiar daca doar la nivel de imagine, a aprofundat invatatura pe masura ce facea strip-tease cu functiile politice. The Full Monty. Si nu a prea semanat a comedie. Numai ca acesta a fost cazul extrem al umilintei nimicitoare.

Traian Basescu incepe sa cunoasca acum umilinta care atita. Diferenta e data tocmai de faptul ca el afla de o alta Romanie inainte de a i se termina mandatul. Basescu afla de Romania Bunului Plac, acel loc care metamorfozeaza legile in povesti si snoave, creatii epice usor de ignorat. Romania Bunului Plac, o tara invizibila atunci cind te afli dincolo de granita ei, in Romania Felix, un spatiu in care totul merge ca pe roate, mai putin roata numita Basescu. Pentru ca Basescu a introdus umilinta in Romania Felix, tara celor pentru care acest sentiment circula in sens unic, fiind exportat in Romania Bunului Plac.