In locul interminabilelor atacuri la adresa Parlamentului sau, mai exact, a parlamentarilor, presedintele putea sa le dea lovitura de gratie venind in plen cu un discurs extrem de simplu: "Iertati-ma, daca am gresit!" Conditionalul acesta i-ar fi pastrat orgoliul neatins, dar aparenta smerenie ar fi scos din adormire un sentiment de impacare si in cel mai vajnic adversar. Ce altceva poti sa-i faci aceluia care iti cere scuze, decat sa-i intinzi mana, prieteneste? Daca simtea nevoia sa redevina populist, cum ii place, presedintele ar fi putut iesi apoi in fata opiniei publice si sa explice ca, de fapt, s-a gandit ca, in spatele fiecarui parlamentar, stau cateva zeci de mii de voturi: "Voua v-am cerut, de fapt, iertare!", ar fi putut spune.
Acum, cand suspendarea Presedintelui este o chestiune de zile, ma gandesc ca n-ar strica un APEL AL INTELECTUALILOR, dar unul care sa se adreseze chiar Presedintelui Basescu. Sa i se ceara sa renunte o clipa la nemasuratul sau orgoliu si sa arate tuturor ca e in stare, in ceasul al doisprezecelea, sa ofere si o solutie de impacare, in locul cunoscutelor solutii de razboi. Sa i se spuna ca, daca va fi suspendat, chiar si pentru o singura zi, nemiloasa istorie nu va trece acest fapt in dreptul victoriilor. Iliescu s-a simtit invingator in iunie 1990, ca si Miron Cozma in septembrie 1991... Si ce s-a ales, in timp, din aceste iluzii? "Apelul intelectualilor", care a devenit o moda, ar fi necesar mai ales acum, cand Traian Basescu a anuntat ca, in cazul suspendarii sale, isi va da demisia in secunda urmatoare. Inteleptii cetatii ar putea sa-i atraga atentia ca, in cazul unei victorii in alegerile ce vor urma, s-ar intoarce la Cotroceni mult mai haituit de acelasi Parlament si de aceiasi politicieni, care, odata creat precedentul, l-ar suspenda in fiecare trimestru! Ca sa nu mai spunem ca victoria lui Traian Basescu nici nu ar fi asa de previzibila, caci ar avea alaturi doar masinaria electorala a PD, care nu a excelat niciodata in campaniile electorale, decat in aliantele cu Conventia Democrata sau PNL. Doar nu-si imagineaza cineva ca pesedistii, liberalii, conservatorii sau electoratul PRM isi vor da votul pentru Basescu, asa cum rezulta din amagitoarele sondaje de opinie! Daca nu-i vor trimite acum Presedintelui acest "Apel" de impacare, intelectualii vor fi obligati in turul doi sa trimita un alt "Apel", de disperare, catre aceiasi pesedisti, liberali si conservatori, implorandu-i sa-l voteze pe adversarul lor de acum, Traian Basescu, numai pentru a-l bloca in cursa pe Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor. Nu e mai buna o victorie a impacarii, din care toata lumea are ceva de castigat, in locul unei victorii a disperarii, care s-ar duce impotriva democratiei? Daca domnului Traian Basescu i s-a facut, totusi, de razboi, sa mai aiba putina rabdare, pana cand, la terminarea mandatului, se va infrunta cu procurorii si judecatorii in dosarele "Flota" si "Casa din Mihaileanu". Acum, daca tot vrea sa apere prestigiul Parlamentului, prin orgolioasa demisie, poate va fi ajutat de vreun Apel sa gaseasca si calea smereniei, care nu inseamna doar umilinta, ci si modestie, piosenie sau evlavie.
Pe patul mortii, cu ultimele cuvinte, omul cere iertare de la cei dragi. E semn de slabiciune? Din contra, se spune ca, tocmai atunci, el atinge intelepciunea suprema.