Nelegitimi in Europa

Asa cum au fost ele transmise, apoi receptate si interpretate pe culoarele politicii de la Bruxelles, semnalele acestea deschid perspective nebanuite. Punandu-ne iarasi in pozitia de tara excentrica unde se face un fel de politica ciudata, de neregasit in istoria recenta a spatiului unit european.
In primul rand, a fost semnalul, niciodata auzit pana acum in istoria UE, ca un presedinte al unei tari membre declara ca Guvernul aprobat de Parlamentul tarii sale este nelegitim, exponent al unor grupuri de interese si rezultatul unui smen intre principalele grupuri politice din forumul democratic suprem al natiunii. Moment in care toti partenerii Romaniei au inteles ca se gasesc in fata unei probleme uriase: de acum inainte, vor discuta, semna contracte, incheia aliante si negocia tratate cu un Guvern despre care au fost avertizati public si oficial ca este nelegitim. In consecinta, exista posibilitatea ca, la un moment dat, toate angajamentele facute de acest Guvern sa fie lovite de nulitate, caci orice este semnat de un nelegitim devine, pe cale de consecinta, tot nelegitim, fie pe plan moral, fie pe cel juridic, fie in ambele. Ce se va intampla in momentul in care Romania se va afla in centrul unui diferend international si un avocat va pleda impotriva tarii noastre luand ca baza afirmatia de necontestat a Presedintelui nostru? Pe de alta parte, schimband perspectiva, sa incercam sa realizam dilema in care se afla, macar pe plan moral, colegii nostri europeni care au realizat ca, din acest moment, daca lauzi Guvernul inseamna ca-l lauzi pe Tariceanu si te certi cu Basescu. Dar de negociat, tot trebuie sa negocieze cu Guvernul, cel cu care se incheie toate intelegerile curente si se elaboreaza planurile de perspectiva...dar sub umbra amenintatoare a supararii prezidentiale si sub acuza imposibil de intors a starii de nelegitimitate!
Au mai urmat doua gesturi spectaculoase si neobisnuite. Mai mult decat atat, chiar mesaje catre partenerii externi, incarcate de o puternica semnificatie politica. Primul este neparticiparea presedintelui, seful suprem al armatei romane si seful CSAT, la instalarea noului ministru al Apararii. Fapt fara precedent si in afara uzantelor protocolare ale statelor unde presedintele indeplineste aceasta functie. Mesajul venea sa intareasca afirmatia initiala privind neligitimitatea, dar acum semnificand in mod clar si neasumarea viitoarelor decizii in domeniu, fapt consemnat cu grija de toti atasatii militari prezenti la eveniment, alaturi de intrebarea: exista deja o dubla comanda la conducerea armatei, una moral legitima si alta nu? Cu ce consecinte pentru o tara membra NATO?
In fine, presedintele nostru a lansat public si intrarea politicii in spatiul bisericii, folosind ocazia unui eveniment strict religios pentru a formula un discurs electoral. Odata deschisa posibilitatea aceasta de joc, este de presupus ca nici ceilalti lideri politici nu se vor sfii sa imite gestul prezidential si, in prezenta totalei lipse de reactie a Bisericii Ortodoxe Romane, vor folosi la maximum sansa nebanuita a accesarii acestui spatiu. Iar asta ne pune iarasi in contradictie flagranta cu realitatea europeana unde se pastreaza cu strictete, prin consens, separarea statului si politicii de religie.
Cand se va opri procesul acesta de disolutie a credibilitatii Romaniei?
P.S. Imagine trista, difuzata de TVR, a unei Romanii departe de comportamentul european: presedintele Traian Basescu dand declaratii despre militarii romani raniti in Irak sub o umbrela tinuta respectuos de un calugar.

---

Despre autor: