Am incercat, utilizand logica bataliilor electorale, astfel cum se desfasoara ele intr-o democratie, sa explic de ce lideri ai unor partide mici nu au cum sa castige alegerile prezidentiale. I-am exclus din aceasta perspectiva pe doi dintre prezumtivii candidati, pe Traian Basescu si Gigi Becali. Exista insa si un alt tip de constructie, care poate conduce la acelasi rezultat. Nu ar fi deloc de mirare ca romanii sa se fi saturat pana peste cap de lideri conflictuali. Cat timp si-a indeplinit mandatul de presedinte al Romaniei, Basescu a fost, in mod cert, un asemenea prototip. Declaratiile, deseori belicoase, ale lui Becali il asaza si pe el in aceasta categorie. Daca analizam perspectiva, e adevarat, inca ipotetica, a prezidentialelor anticipate, atunci va trebui sa raspundem la intrebarea ce fel de presedinte ar prefera romanii sa aiba peste trei luni. Intrucat nu-mi subestimez compatriotii, banuiesc ca ei au inteles cat de periculos este, pentru prezentul si viitorul tarii, pentru stabilitatea politica si cresterea economica, un sef de stat creator de crize. Presupun ca la alegeri vom avea dovada ca romanilor li s-a facut lehamite de personaje ca Traian Basescu. Daca este adevarat, atunci electoratul va prefera antipodul. Respectiv, un lider care sa se miste in limita stricta a prevederilor constitutionale, indeplinindu-si principala sa menire, aceea de mediator, de arbitru al unor viitoare tensiuni existente intre partide ori institutii ale statului. In baza aceleiasi supozitii - lehamitea fata de Basescu - imi imaginez ca cetatenii vor respinge si alte trasaturi pe care le-au identificat la actualul presedinte. Cum ar fi mitocania. Grobianismul. Lipsa de cultura. Tendinta catre mistocareala. Ne-am distrat atunci cand l-am vazut pe Basescu batand podeaua in ritm de geamparale, in compania unor florarese pitoresti si in aburi de mititei. Ne-am distrat si cand l-am vazut plecand, spre zori, afumat la volanul unei masini si salutandu-i smechereste pe cameramani. Sau cand a luat cu asalt locurile de cult religios, pentru a tine discursuri politice. Sau cand, in ceas de seara, intervenea in talk-show-uri, utilizand expresii dintre cele mai colorate. Ne-au amuzat si engleza de balta a presedintelui si poate si gesturile nepermis de amicale facute in prezenta altor sefi de state. Dar poate cand au inteles ca nu de asemenea reprezentare interna si externa au nevoie, romanii nu s-au mai amuzat.
Daca am dreptate, atunci ceea ce vor cauta romanii va fi opusul lui Basescu. Partidul care va sti sa ofere un candidat echilibrat, cu tinuta si imagine de lider european, va avea castig de cauza.
Ceea ce nu inseamna ca ar putea fi eludate conditiile la care ma refeream in editia de ieri. Si care sunt circumscrise ideii ca alegerile prezidentiale nu pot fi castigate decat de catre cel mai puternic partid sau de catre cea mai puternica grupare de partide. Nu vreau sa las impresia unei contradictii in termeni acum, cand ma pregatesc sa vin cu exemplul lui Mugur Isarescu. Am certitudinea ca Isarescu ar fi fost, in anul 2000, cea mai buna optiune pe care o puteau avea romanii pentru functia de presedinte. Acelasi Isarescu se conformeaza astazi intrutotul imaginii despre ceea ce inseamna un sef al statului pentru romanii care refuza modelul Basescu. Dar, la fel cum in 2000 Isarescu nu a avut nici o sansa, pentru ca partidele care il sustineau erau in cadere libera, nici astazi, daca el ar candida, nu ar avea vreo sansa, decat daca in spatele lui s-ar alinia - ipoteza improbabila - o coalitie de partide. Pentru a avea certitudinea unui contracandidat victorios la anuntata intentie a lui Basescu de a ataca un nou mandat, mai multe partide ar trebui sa cada la intelegere in turul doi si fiecare dintre ele cred ca ar proceda intelept daca ar cauta candidati la polul opus tipologiei tandemului Basescu-Becali.