In anii a€™80 era idolul romanilor, gratie filmelor rusesti "Fata fara zestre" (1984) sau "Gara pentru doi" (1982). Regizor, actor, scenarist, producator, castigator al unui Oscar (in 1994, pentru filmul "Soare inselator"), Nikita Mihalkov
In anii a€™80 era idolul romanilor, gratie filmelor rusesti "Fata fara zestre" (1984) sau "Gara pentru doi" (1982). Regizor, actor, scenarist, producator, castigator al unui Oscar (in 1994, pentru filmul "Soare inselator"), Nikita Mihalkov a venit ieri la Bucuresti, ca invitat de onoare al celei de-a treia editii a Festivalului International de Film B-EST. Era asteptat ieri la Aeroportul Otopeni la ora 15:20, dar a ajuns cu 20 de minute mai devreme. Slab, obosit, prezentabil, cu un aer de aristocrat rus. Normal: mama sa, poeta Natalia Koncialovskaia, era printesa, apartinand uneia dintre cele mai vechi case nobiliare rusesti. Are mana dreapta elegant pansata. Se pare ca a suferit un mic accident in timpul unei partide de tenis,
sport pe care il apreciaza foarte mult, iar saptamana viitoare se va duce sa se trateze la Paris. Nu e prezenta presa multa, i-a luat pe toti prin surprindere cu sosirea lui rapida. PRIVIREA. Pe aeroport raspunde intrebarilor in mai putin de cinci minute. Nu e pentru prima data in Romania, cum a spus toata lumea: "Pe vremea lui Ceausescu am fost aici. Pe atunci schimbul de experienta in domeniul cinematografic a fost mai activ". Se aude o intrebare "dezarmanta": "Cum se simte un regizor asa de mare, care face filme mari?". "Raspunsul este viata mea", si pleaca in tromba la conferinta de presa de la Marriott. Acolo, presa multa, intr-o sala mica. Inghesuiala, "da-te la o parte doma€™le, ca n-am unghiul de filmare", calcaturi pe picioare. El intra brusc, dar comentariile deranjante continua. Este vizibil jenat, are o privire obosita, oarecum trista: "Sa inceapa intrebarile". "Cine sunteti dumneavoastra, Nikita Mihalkov?" Privirea i se innegureaza: "Cand mi se pune aceasta intrebare, imi vine sa ma asez pe un scaun, ca la medic, si sa ma intreb cine sunt. Si ce-as puta sa-mi raspund: «Sunt Nikita, Nikita Mihalkov» sau «Nikita Mihalkov e un idiot!»". Sala in care are loc conferinta de presa se numeste Galati. Ciudat: de dimineata am cumparat o orhidee pentru Nikita din Piata Galati. Vanzatoarea m-a intrebat pentru cine o iau, si, dupa ce i-am raspuns, imi zice: "Nu e ala din «Fata fara zestre»? Atata stiu despre el". Mi-am adus aminte de comentariul vanzatoarei in timp ce Nikita incearca sa "resolve" persistenta intrebare a jurnalistilor care il deranjeaza vizibil: cine este el?. "Am sunat odata un sef. Si secretara zice: «Cine sunteti?». Si eu zic: «Nikita Mihalkov». «Bine, lasa, nu te cred decat daca imi canti o melodie din Fata fara zestre!»." EXORCIZAREA. Intrebarile continua valuri, si tot valuri sunt si raspunsurile lui: "Mi-ar parea rau daca ceea ce fac eu acum nu ar interesa tineretul. M-ar dezamagi. Problema pentru cinematograful nostru este ca ambitiile devansaza profesionalismul. Avem de toate: tatuaje, masini scumpe, ochelari fumurii, dar profesionalism nu. Noi n-am demascat cu spume la gura puterea sovietica, nu ne rupeam carnetele de partid in fata televiziunilor, ne-am vazut de treaba. Nu mi-e rusine pentru nici unul din filmele mele. N-am filmat niciodata ca sa fac pe placul cuiva. Dupa parerea mea cred ca, in prezent, suntem in fata unei exorcizari a sufletului". Cineva il intreaba ce parere are despre faptul ca este numit Spielberg al Rusiei, si daca nu cumva ar trebui ca Spielberg sa fie numit "Mihalkov al Americii". Iar e vizibil jenat. Nu-i place sa fie periat, glumeste, spune bancuri, vorbeste despre dezvoltarea fabuloasa a cinematografiei ruse, si ca productie, si ca prezenta a spectatorilor (box-office-ul unui film rusesc a crescut in ultimii 11 ani de la 8.000 de dolari la 600 de milioane de dolari), dar: "Iar ma inchipui stand pe un scaun si spunand «Sunt un Spielberg», iar in clipa urmatoare vad o sora medicala intrand cu termometrul!". Imi dau seama, brusc, ca nu de intrebari are nevoie. Parca ar vrea sa fie undeva, intr-un parc. Indraznesc, printre ultimii: "Nikolai Sergheevici Mihalkov... «Nu sunt eu acesta!», raspunde el cu un zambet larg si intelegator. "V-am botezat din cauza emotiei". Reiau: "Nikita Sergheevici Mihalkov. Voiam sa va spun ca in copilarie erati idolul meu...". Murmure cum ca asta i-au mai declarat altii mai devreme. "Lasati-o sa vorbeasca!", spune Nikita. "Voiam sa va spun ca va admiram in copilarie, imi pregatisem chiar un mic discurs in limba rusa, voiam sa va intreb «Cine sunteti dumneavoastra domnule Mihalkov", dar acum imi dau seama ca bine am facut ca nu am facut toate astea! Vreau sa va intreb cand ati fost ultima oara in parc si cand ati fost ultima oara la cinematograf." "In parc nu prea pot sa ma plimb, e cam periculos, iar ca sa ma plimb cu bodyguard e penibil. Nu prea imi place sa ma duc la cinematograf, dar cand ma duc imi place sa ascult comentariile spectatorilor. Cel mai mult discuta in timpul filmelor fetele de 16 ani si eu automat ma gandesc ce film as putea face pentru ele?!?." La sfarsit ii dau orhideea si imi cer scuze ca l-am botezat. "Nu-i nimic fetito, erai emotionata", si imi face smecher cu ochiul. Pleaca spre Scala, unde isi prezinta filmul "Soare inselator". Discursuri, dupa film vor urma iar intrebari. Desi glumeste, pare obosit. "Rugamintea mea este ca, dupa ce vizionati «Soarele inselator», sa ramaneti tot atat de multi in sala cati sunteti acum." Ieri a ocolit sa spuna cine este. Astazi va demonstra, intr-o lectie de actorie, la Teatrul National.
Despre autor:
