Jurnalul National va prezinta �n premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un rom�n rupt �n fund", care va aparea �n cur�nd �n librarii. Dupa "Prin Irakul Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmare a unei calatorii la Havana �n 2001, dupa prabusirea comunismului.  P�na la Revolutia din 1959, Cubei i s-a spus Bordelul Americii. �n vacanta, ba chiar si �n week-end, multi americani, barbati �ndeosebi, luau avionul sau vaporul si dadeau o fuga p�na la Havana. Aici gaseau tot ceea ce-si doreste un cetatean stresat de capitalism: soare, petreceri, bautura, lipsa de griji, femei.  Suparati rau de tot pe faima anterioara a Cubei, Fidel Castro si ai lui s-au apucat de �ndata sa transforme tara dintr-un bordel vesel �ntr-un combinat imens. Dintr-un loc al dezmatului de seara p�na dimineata �ntr-un loc al muncii de dimineata p�na seara. Barmanii au devenit otelari. Prostituatele, lucratoare la strung. Iar vacsuitorii de ghete, care c�stigau �ntr-o zi de la o singura pereche de pantofi americani mai mult dec�t c�stiga acum pe luna un membru de onoare al Academiei cubaneze, s-au facut taietori de trestie-de-zahar. N-au fost singurele schimbari �n cr�ncena batalie cu trecutul, angajata de regimul castrist, sub semnul unui principiu de larga rasp�ndire �n istoria moderna: orice regim revolutionar �si propune sa construiasca o lume noua. Si, cum �n privinta construitului chiar si o lume noua ridica probleme, orice regim revolutionar se apuca mai �nt�i de un lucru mult mai usor: dar�matul. Dar�matul, la r�ndu-i, ia timp, energie, dar mai ales bani. Astfel ca, nu de putine ori, regimul revolutionar renunta la construirea unei lumi noi. Se multumeste cu dar�matul pur si simplu. La Havana au disparut multe dintre vechile nume de piete, de cladiri, de strazi. Plaza Vieja (Piata Veche) a devenit � se �ntelege � Plaza Nueva (Piata Noua). Dovada a vointei de a sterge vechiul nu numai de pe fata pam�ntului, dar si din fondul principal de cuvinte cubaneze. Asemanator, Strada Sicriului s-a transformat �n Strada Sabiei, Bulevardul Carlos al III-lea, �n Bulevardul Salvador Allende, Bulevardul Reginei, �n Bulevardul Simon Bolivar. N-au scapat schimbarilor de nume nici artere faimoase. Paseo del Prado s-a facut Paseo de Marti, Malecon, Avenida Maceo. Multe personalitati ale lumii au poposit �n Cuba pentru a-si face de cap o zi, doua, o saptam�na, chiar si un deceniu. Asa si-a creat tara un trecut glorios de loc de trecere pentru scriitori si artisti celebri, politicieni de faima, razboinici si aventurieri.  Avantajul unui esec Noii sefi ai Cubei au reusit sa schimbe numele strazilor si pietelor care amintesc de trecut. N-au reusit sa schimbe �nsa si trecutul propriu-zis. Si au fost tare m�hniti. Timp de treizeci de ani, El Comandante en Jefe a cerut cubanezilor sa se faca oameni noi. Femeilor sa renunte la provocarile erotice si sa se dedice educarii revolutionare a copiilor. Barbatilor sa lase chitara si sa ia pusca. Sau, �n cel mai rau caz, bormasina. N-a reusit. Si-a fost tare m�hnit. Dupa caderea comunismului, Cuba, p�na atunci o �ntretinuta a Estului, s-a trezit fara pensia anuala de petrol, materii prime, alimente. C�nd, pentru a se salva, a reintrodus turismul cel mai capitalist �n insula, Fidel Castro si-a dat seama ca avea nevoie � o nevoie disperata � de Cuba de odinioara. De tara de dinainte de Revolutie. Nu ne numaram printre cei care au fost intimi cu Fidel Castro. Nu suntem Celia Sanchez, legendara sa tovarasa de lupta si de pat. Nu suntem nici Gabriel Garcia Marquez, faimosul sau partener de taifasuri de nopti �ntregi. Nu suntem nici macar Danielle Mitterand, doamna lui Mitterand, cu vadite tentatii de a i se spune Tovarasa. Nu-i stim, asadar, momentele de bucurie din ultimii paisprezece ani. Sigur e �nsa ca unul dintre ele, poate cel mai important, a fost, indiscutabil, cel c�nd a descoperit esecul eroicei sale lupte. C�nd a constatat, asadar, ca femeile cubaneze si barbatii cubanezi n-au devenit totusi oameni noi. E usor de imaginat ca turismul n-ar fi adus nici macar un dolar �n insula, daca femeile, d�nd curs indicatiilor lui Fidel Castro, ar fi devenit de-adevaratelea revolutionare. Ce turist s-ar mai fi ostenit sa calatoreasca p�na-n Cuba ca sa-si dea �nt�lnire cu o vajnica luptatoare �mpotriva imperialismu-lui american? Cine ar mai fi dat dolari ca sa vina �ntr-o tara �n care femeile, �n locul unui sarut, l-ar blagoslovi cu o tovaraseasca str�ngere de m�na? Slava Domnului!, ar trebui sa-si spuna Fidel Castro, cubanezii nu s-au schimbat deloc �n cei 30 de ani de comunism. Pentru ca faurirea omului nou a fost un esec de proportii, turismul aduce anual miliarde de dolari Cubei. Tocmai pentru ca locuitorii insulei au ramas aceiasi � lucratori �n bordelul Americii � sporeste an de an numarul turistilor straini, atrasi de faima mulatrelor disponibile, a barbatilor �ndatoritori, a atmosferei de lasa-ma sa te las. Numai �n 2005, de exemplu, au trecut prin insula doua milioane de turisti. A fost de-ajuns ca El Comandante en Jefe sa anunte re�ntoarcerea turismului si a dolarului, pentru ca toate trasaturile vechii Cube sa revina spectaculos, de parca nici n-ar fi fost cele trei decenii de transformare revolutionara a omului. A revenit, astfel, �n deplina putere, obiceiul de a c�nta pentru straini. Si alte tari ale lumii folosesc c�ntatul pentru ca turistul posesor de cont sau de portofel sa se simta bine pe alte meleaguri dec�t cele natale. �n Cuba, c�ntatul e pe toate drumurile. Ti se c�nta unde nu te g�ndesti si c�nd nici nu te astepti. La Floridita nici nu ne asezam bine sa luam pr�nzul, punct de rascruce �n traseul Vizitarea Havanei, ca si ancoreaza la masa noastra (altfel posomor�ta, deoarece n-apucasem sa ne cunoastem si nici n-aveam sa apucam) trei insi dispusi sa c�nte tot ce doream. Invitatia de a ne formula preferintele ne-a descumpanit nitel. Cum cei mai multi din grup se concentrasera pe dezbracatul unui pui fiert, dinspre noi a venit o tacere descurajanta. Cubanezi � o sinteza unica dintre amabilitatea latino-americana si consecventa revolutionara � membrii formatiei nu s-au dat batuti. Si, totusi, ce vrem sa ne c�nte?! Cum nu lasau impresia ca vor pleca cu una, cu doua, englezul grupului, obisnuit sa trateze cu bastinasii de pe vremea colonialismului britanic, le-a aruncat: c�ntece cubaneze! At�t le-a trebuit celor trei! Ne-au tinut �n c�ntece p�na la prajitura!  Nevoia funciara de a c�nta Ajung�nd la ranchul din complexul Las Terrazas, suntem invitati la un soi de bar �n aer liber, sa servim un paharel din celebrul Mojito (un coktail din Havana Club, suc de lam�ie verde, �n care s-au pus c�teva frunze de menta). Nu pe gratis, Doamne fereste!, ci din suma data pentru �ntreaga calatorie. Sorbim o �nghititura si ne pregatim sa ne exprimam cu voce tare consideratiile pozitiv. N-apucam. Aparut din boscheti, din iarba verde, un grup vesel s-a pus pe c�ntat. �n drum spre aeroport, pe Autostrada Varadero � Havana, oprim la Popasul Bucanero. O improvizatie din lemn negeluit, cu un bar sarac si c�teva mese fara fata de masa. De cum se opreste autocarul, ne si ia cu asalt o formatie de Rumba. �i zice El Quiquiriqui. Patru chitare, tobe, un c�ntaret cu un soi de tamburina. Solistul are microfon. Sunt cubanezi. Adica irezistibili. Sf�rsim, asadar, prin a ne da �n stamba, desi suntem oameni seriosi. C�ntam de mama focului �mpreuna cu formatia. Iar formatia ne �nsoteste, lupt�nd cu instrumentele, p�na ne urcam �n microbuz. Ba chiar continua sa c�nte si dupa ce masina se pune �n miscare. De o parte si de alta a autostrazii sp�nzura �n aerul tropical binecunoscutele lozinci: "Principiile noastre nu se negociaza!", "Patria o muerte!". Gardul unui stadion proclama ca "Revolucion es construccion". Nu �nt�mplator stadionul apartine complexului "Venceremos!". Le concureaza nemilos afise anunt�nd triumfatoare ca aici tine concerte non-stop o formatie de Rumbas. La Caf� O Reilly, o trupa c�nta de rupe pam�ntul de pe la 11 dimineata.  La intersectia Rampa cu Malecon se str�ng seara de seara grupuri de tineri care danseaza samba interpretata de o formatie ad-hoc. Pe margine, turisti straini casc�nd gura �nc�ntati. Din c�nd �n c�nd, c�te o mulatra stas se rupe din zbenguit si ia de m�na, trag�ndu-l dupa ea, irezistibil, pe un turist �n slapi, pantaloni scurti si palarie de paie. Dupa ce-l muncesc de-i iese sufletul si-i dau peste cap toate principiile de tata de familie, junele �l lasa la vatra.  Lu�nd un alt turist strain. Dulce �ncercatul e rosu tot de fericire ca si-a facut de cap departe de caminul conjugal. Si �si jura ca o sa mai vina �n Cuba. Cubanezii si-au pastrat neatinsa, timp de 30 de ani, nevoia funciara de a c�nta. Desi, �ntre noi fie vorba, dupa trei decenii de strigat lozinci antiimperialiste, p�na si Madona ar fi renuntat. Si, c�nd turismul a cerut-o, placerea asta unica, �nscrisa �n fibra din ad�ncuri, a revenit ca si cum nici n-ar fi disparut niciodata. Va urma