Partidul Democrat nu intra in disolutie, chiar daca in acest moment este plasat intr-o fundatura. El se afla intr-o situatie extrem de grea pentru ca, asa cum a fost indemnat de catre Traian Basescu, a facut tot posibilul pentru a parasi puterea. Plasandu-se in opozitie si pentru a incerca, din aceasta perspectiva, asaltul pentru viitoarele alegeri. Care nu vor fi anticipate. Acum, Partidul Democrat va fi silit sa conteste, de pe banca opozitiei, toate deciziile pe care Guvernul Tariceanu 2 le va lua, in ciuda faptului ca cele mai multe dintre acestea vor fi in concordanta cu programul pentru care PD s-a angajat, in 2004, in fata electoratului. Riscul de a-si diminua bazinul electoral este, din aceasta cauza, major. Si el se agraveaza inca, daca luam in calcul faptul ca PD a fost votat in 2004 de cetateni adepti ai socialismului, in timp ce acum partidul se declara a fi conservator. Si saritura de la stanga la dreapta ii poate fi fatala. In fine, formatiunea este izolata in plan politic, ea nemaiavand practic o colaborare decat cu un segment al fostului Partid Liberal, platformistii transformati in PLD. Greu de prevazut ca, in viitorul apropiat, PD sa poata face vreo alianta, fie ea si informala, cu altcineva. Trecutul apropiat, ca si viitorul imediat depind, in mod fatal, in exclusivitate de Traian Basescu. Si, in acelasi timp, poate fi pusa in discutie si alternativa unui PD din care acelasi Traian Basescu sa fie ejectat. Exact tema pe care o analizam azi.
Nu intamplator, Basescu a creat o situatie limita pentru Partidul Democrat, prin impingerea lui mai intai intr-o ciudata disidenta in raport cu partenerii din coalitie, apoi intr-o nerusinata complicitate cu externalizatii PNL - azi deveniti PLD - si, in fine, intr-o totala izolare fata de celelalte componente ale clasei politice. A fost singura sansa pentru seful statului de a forta crearea unui partid cu anvergura prezidentiala. O alianta, acum posibila, cu PLD este altceva pentru Basescu si pentru opinia publica interna si externa decat un partidulet ca PD, cu o imagine devastata si cu slaba reprezentare parlamentara. O noua alianta, in care Basescu sa fie eminenta cenusie, iar apoi cap de lista, ar putea sa insemne un succes de imagine. Dar pentru ca PD, un partid de altfel extrem de pragmatic, de un pragmatism vecin cu cinismul, sa nu tradeze, sa nu intoarca armele, el trebuia deposedat de parghiile guvernarii si vulnerabilizat prin izolare politica. Exact situatia in care Basescu a adus partidul.
Dar si o alianta cu PLD devine problematica. Se poate repeta deznodamantul dramatic al PNTCD, care nu a reusit sa intre in Parlament, pur si simplu pentru ca a mers la alegeri in alianta. Dincolo de acest risc evident, mi-e greu sa cred ca gruparea Stoica-Stolojan, care ani de zile, in timp ce PD era socialist, a sustinut teza conform careia liberalii ar putea face o politica de tip social, se vor da acum peste cap de dragul aceluiasi PD, sustinand contrariul. Si anume, ca liberalii plecati sau ejectati din PNL ar putea face politica de dreapta, conservatoare. Renuntand astfel, a doua oara, la identitatea liberala. Si nici nu cred ca vor accepta o fuziune.
Situatia PD se va complica si mai mult, in eventualitatea in care presedintele va fi suspendat. Si inca si mai mult, in ipoteza in care, pentru a evita rusinea si a forta anticipate prezidentiale, Basescu isi va da demisia. Daca Basescu se arunca in hau, intr-o incercare disperata de a recupera ceea ce s-a straduit in ultimii ani sa piarda, este posibil ca PD, din instinct de conservare, sa nu-l mai urmeze. Un PD fara Traian Basescu va putea deveni o formatiune cu care celelalte partide politice ar putea dialoga. Si colabora. Abia atunci PNL s-ar afla intr-un real pericol.