Nu este un caz izolat, nu este un eveniment iesit din comun: ne-am adaptat la violenta, violenta face parte din viata noastra cotidiana. Ceea ce nedumereste si nelinisteste in acelasi timp este violenta gratuita. Daca un animal de prada apeleaza la forta sa fizica pentru a-si procura hrana necesara supravietuirii putem intelege logica primara a comportamentului. Dar cand bipedele numite oameni apeleaza la violenta doar de dragul violentei, nici macar pentru urmarirea unui scop anume - cucerirea unei cetati sau "Apararea Patriei" erau si au ramas justificari acceptate " ceva s-a stricat in ordinea lumii. Din care facem si noi parte. Terorismul fundamentalist islamic nu a aparut din neant. Stim bine cata ura si violenta stau pitite in paginile istoriei lumii. De toate felurile si sub toate, incredibile si inimaginabile, forme.
Ne-am ocupat cativa ani din viata cu acest ingrozitor subiect care este violenta. Individuala sau colectiva, de stat sau religioasa. Sa nu ne facem iluzii despre trecut, dar nici nu putem sa nu ne punem sperante intr-un viitor pe care-l pregatim in prezent. Avem imagini de-o cruzime nebanuita pe micile ecrane, zi de zi, ceas de ceas. Stirile bune nu se vand, audienta se face cu vesti proaste, cu catastrofe si crime, cutremure si inundatii, sange si moarte. Estetica uratului si a violentei cresc rating-ul televiziunilor in timp ce momentele de gratie si sublim devin plictisitoare. Poate din aceasta dorinta reprimata de bine si frumos in imediatul realitatii s-au nascut telenovelele si "varietatile", atat de incriminate ca "proaste", dar urmarite de miliarde de telespectatori. Surogatul binelui, dreptatii si frumosului tine locul noii estetici.
O alta forma a violentei imaginii si prostului gust. Ceea ce s-a intamplat in preajma unui stadion bucurestean, cand si unde un cameramam al televiziunii publice a fost batut cu bestialitate, este semnificativ pentru starea de tensiune si incordare din viata noastra de zi cu zi. Agresiunea verbala a mai-marilor din fotbal, sau din politica, sa recunoastem, se regaseste in isteria microbistilor. Fotbalul nu mai este doar un sport, a devenit o industrie producatoare de bani si o buna forma de manipulare a maselor. Nu doar in spatiul public, vedem cum se insinueaza si in politica. Credinta devine o forma fara continut, daca o vidam de trairea launtrica. Mersul la biserica doar pentru "a lua lumina", ca si cum ai cumpara paine si apa minerala, fara o participare mai profunda, nu ramane decat un gest exterior. Si aici, atat Biserica, dar si societatea civila, inclusiv televiziunile, ar putea interveni ferice. Nu e simplu, mai ales daca se amesteca banii cu interesele politice. Dar nici imposibil.
Cine pe cine ce sa invete si cum sa modeleze constiinte? Bataia a fost rupta din rai candva, dar astazi nu mai foloseste la nimic. Stelele verzi ale violentei, care ne fac de ocara prin mediatizarea rapida in toata lumea, nu ne pot aduce beneficii. Ba din contra. Asa cum steaua rosie de pe turnul Spasski din Moscova a adus numai nenorocire. Macar de am invata ceva din dramele trecutului. "Hristos a Inviat!" se spune pana la Inaltare.