Hristos a inviat!
Cand eram eu copil imi aduc aminte - Dumnezeu sa-i odihneasca pe ai mei pe toti, ca nu mai sunt in lumea asta - ca mama mea m-a trimis la bunica mea sa zic: "Hristos a inviat, mama tana!". Si a zis ca daca zic asa, imi da mama tana un ou. Si asa a fost. M-am dus si am zis: "Hristos a inviat, mama tana!". Si mama tana a zis: "Adevarat ca a inviat! Hai sa-ti dau un ou". Cu asta mi-am inceput eu credinta in inviere, dar tarziu am ajuns sa-mi dau seama ce inseamna.
Eu cand eram tanar, si mai ales cand eram student la Teologie, mi-am propus sa cercetez ce e scris in Evanghelii despre invierea Domnului Hristos si sa citesc in Faptele Apostolilor ceea ce au scris Sfintii Apostoli despre invierea Domnului Hristos. Si, pana la urma, mi-am dat seama ca totusi nu e convingator. Adica noi avem informatie, dar convingeri nu putem avea pe baza celor citite. Si de fapt cred ca nimenea nu a avut incredintarea despre invierea Domnului Hristos pe baza celor citite din Evanghelie. De ce? Pentru ca invierea fiind mai presus de ceea ce poate astepta cineva, nu ajunge nimenea sa se incredinteze despre inviere din informatie. Nici din informatia Evangheliei, nici din informatia prin cuvant, prin predica, ci ajunge sa se incredinteze prin ceea ce s-au incredintat cei care au ajuns sa-si spuna: "Hristos a inviat", nu ca formula, ci ca realitate, ca marturisire de credinta, si aceia, de la inceput, au ajuns prin puterea lui Dumnezeu. Sa stiti ca numai Dumnezeu ne poate incredinta despre lucrurile dumnezeiesti.
La Pasti se spune: "Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina invierii si bucurati-va zicand, luminati sa-L auzim cantandu-I cantare de biruinta". Cand poate ajunge omul sa se incredinteze despre invierea Domnului Hristos? Cand isi curateste simtirile, cand se face receptiv pentru invierea cea mai presus de lume, cand il invredniceste Dumnezeu sa fie incredintat, nu numai informat, despre invierea Domnului Hristos.
As vrea sa retineti aceste lucruri si mai ales faptul ca invierea Domnului Hristos e mai presus de lume, ca invierea Domnului Hristos e o taina, ca invierea Domnului Hristos nu o putem intelege si nu o putem primi ca adevar decat in masura in care Mantuitorul insusi, Mantuitorul Cel inviat, ne incredinteaza cum l-a incredintat pe Sfantul Apostol Toma, cum l-a incredintat pe Sfantul Apostol Petru, cum i-a incredintat pe ucenicii de la Marea Tiberiadei, cum i-a incredintat pe ucenicii cu care S-a intalnit in ziua invierii Sale, cum i-a incredintat pe cei cinci sute care pe muntele din Galileea L-au intampinat pe Domnul Hristos si s-au incredintat de invierea Lui si cum i-a incredintat pe toti oamenii care au marturisit cu adevarat invierea Domnului Hristos. Pentru ca sa stiti ca pana la urma toti care credem in Inviere suntem martori ai invierii Domnului Hristos. Si suntem martori ai invierii Domnului Hristos in masura in care primim ca adevarat tot ceea ce ne spune Sfanta Biserica ca realitate, deci si ca a inviat strabatand prin piatra, prin piatra de pe mormant, si ca a intrat prin usile incuiate la apostoli, si ca a pazit intregi pecetile si a inviat din mormant asa cum S-a nascut din Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Invierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie sa se intample si in noi. Viata unui crestin adevarat, a unui crestin botezat si traitor al Evangheliei este de fapt o viata in inviere. Noi am inviat impreuna cu Domnul Hristos, traim in inviere, suntem fiii invierii si avem in fata inaltarea, suntem candidati ai inaltarii la cer impreuna cu Domnul Hristos si asteptam inaltarea noastra la cer. Ca sa ajungem la inaltarea la cer trebuie mai intai sa ne inaltam peste lumea aceasta, sa ne inaltam peste pacatele noastre, sa nu mai admitem in viata noastra nici un fel de lucru rau si atunci inaltati fiind peste pacate, inaltandu-ne prin virtuti, putem ajunge si la inaltarea impreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos.
Ortodoxia nu este atat cu tragismul suferintei Mantuitorului, ci este cu bucuria invierii. Cand avem bucuria invierii suntem in miezul Ortodoxiei.
Invierea lui Hristos este in centrul gandirii noastre.
Mantuitorul a vrut sa punem accent mai mult pe inviere. Si anume, in convorbirea cu cei doi (Luca si Cleopa, Luca 24) care mergeau la Emaus, le-a spus: "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima a crede toate cate le-au spus proorocii, nu se cadea oare ca Hristos sa patimeasca si sa intre intru marirea Lui?". Deci noi ne intalnim cu Hristos intrat "intru marirea Lui". Celor doi Mantuitorul le-a pus intrebarea: "Pentru ce sunteti tristi?". Domnul Hristos nu vrea sa stam in intristare, ci vrea sa fim in bucurie!
Pr. Teofil PArAian
Iadul s-a infricosat pentru ca a fost invins
Cine sunt acei ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul?
Fie ca ei sa se bucure de aceasta mareata sarbatoare!
Cine sunt acei ce slujesc Domnului cu credinta?
Fie ca ei sa se veseleasca intru Domnul!
Cine sunt aceia ce sunt vlaguiti de atata post?
Acum isi vor primi rasplata mult dorita!
Cei ce au muncit cu ravna inca din cel dintai ceas,
Sa-si primeasca rasplata ce li se cuvine;
Cel care a venit dupa al treilea ceas,
Sa se bucure si acela de marea Sarbatoare!
Si cel ce a venit dupa al saselea ceas,
Sa nu se indoiasca; pentru ca nu va ramane pe dinafara!
Iar cel ce a sosit in cel din urma ceas,
Sa nu-i fie frica de intarzierea sa!
Pentru ca Domnul este binevoitor si primeste si pe ultimul venit.
El da pace celui ce vine in ultima clipa,
Asa cum da si celui ce a trudit din primul ceas.
Unuia ii da, iar pe celalalt il indestuleaza.
El pretuieste truda si saluta curajul.
El onoreaza atat faptele cat si gandurile bune.
Sa ne bucuram cu totii de bunavointa Domnului!
Cel dintai si cel de pe urma sosit sa primeasca aceeasi rasplata;
Cel bogat si cel sarac sa se bucure deopotriva!
Cel harnic dar si cel molcom sa sarbatoreasca aceasta sfanta zi!
Cel ce a postit cat si cel ce nu a postit
Sa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati!
Mancati cu totii din vitelul cel gras!
Sa nu ramana nimeni flamand.
Sorbiti cu totii din paharul credintei.
Bucurati-va de maretia bunatatii Sale!
Nimeni sa nu fie trist pentru ca este sarac,
pentru ca imparatia lui Dumnezeu ne-a fost dezvaluita!
Sa nu fie nimeni abatut din cauza pacatelor sale;
Pentru ca iertarea ne-a venit din mormantul Domnului.
Sa nu fie nimeni infricosat de moarte,
Pentru ca moartea Mantuitorului ne-a eliberat pe noi!
El a calcat pe moarte si a invins-o.
El a distrus taramul mortii cand a coborat in el;
l-a bagat in spaima cand acela a incercat sa muste din carnea Sa.
Asa a proorocit Isaia:
"Tu iadule te-ai infricosat cand L-ai intalnit pe El".
Iadul s-a infricosat pentru ca a fost invins.
S-a infricosat pentru ca a fost facut de rusine.
S-a inspaimantat pentru ca a fost distrus.
S-a inspaimantat pentru ca i s-a luat puterea.
S-a inspaimantat pentru ca este acum neputincios.
Iadul a luat un trup si a descoperit pe Dumnezeu.
A luat pamant si a descoperit Cer.
A luat ce a vazut si a fost coplesit de ceea ce nu vazuse.
O moarte, unde-ti mai este coasa?
O iadule, unde iti mai sunt izbanzile?
Hristos a inviat si tu moarte ti-ai pierdut puterea!
Hristos a inviat si cei rai s-au prabusit!
Hristos a inviat si ingerii se veselesc!
Hristos a inviat si viata a invins moartea!
Hristos a inviat cu moartea pre moarte calcand;
Si celor din mormanturi viata le-a daruit!
Ca Lui I se cuvine Gloria si Puterea acum si in vecii vecilor.
Amin!
Sf. Ioan Gura de Aur