Binecuvintate de biserica sau considerate blasfemiatoare, filmele avindu-l ca personaj central pe Christos au stirnit intotdeauna discutii.

Cel mai curat, mai catolic si mai cunoscut film dedicat figurii cristice este „Isus din Nazaret", realizat de Franco Zefirelli, in 1977, un film ce respecta intru totul canoanele biblice. Dupa indelungi cautari, pentru personajul Isus a fost ales un actor englez, Robert Powell, aparut parca de niciunde. Cunoscindu-l ca actor de teatru, parindu-i a fi un tip cinic si extravagant, Zefirelli se gindise initial sa-i propuna rolul lui Iuda. In timpul probei insa, regizorul i-a remarcat ochii: „Din intuneric rasarea chipul lui Isus, cu aceiasi ochi ce ne privesc din copilarie, pentru a ne linisti sau a ne face sa simtim ca ne urmaresc oriunde ne-am ascunde", povesteste Zefirelli, care a simtit ca acest actor i-a fost „trimis".

O capodopera a cinematografiei ramine „Evanghelia dupa Matei", a lui Pier Paolo Pasolini. Filmata in decorul stincos din sudul Italiei, folosind drept actori in principal oameni din acea regiune saracacioasa, pelicula pare cea mai necosmetizata poveste a vietii lui Isus.

Actor sau simplu om

Mult mai „scandaloase" au parut, la vremea lor, filme precum „Jesus Christ Superstar", opera rock creata de Tim Rice si Andrew Lloyd Weber, ce are in centru un Isus hipiot, aflat in lupta cu sistemul, si „Ultima ispita a lui Isus", in care Scorsese a ecranizat romanul omonim al lui Kazantzakis. Ce-ar fi fost daca? Ce-ar fi fost daca Isus ar fi coborit de pe cruce si ar fi dus o viata oarecare? se intreaba creatorii intr-un film al carui demers nu a fost prea bine inteles in epoca.

„Isus din Montreal" este o pelicula de exceptie venita din Canada, in regia lui Denys Arcand. Filmul spune povestea unei trupe de actori angajate sa joace intr-o montare de amatori dupa „Patimile lui Hristos". Repetitiile la aceasta piesa se transforma intr-un drum spiritual, de regasire a credintei, in timp ce actorul care-l joaca pe Isus devine chiar Isus, murind ca si el, pe cruce, in timpul reprezentatiei, dar reinviind simbolic, la rindul lui, pentru ca cei apropiati decid sa ii doneze organele.

Mel Gibson a hotarit sa aleaga o cale mai putin spirituala si sa reprezinte Patimile prin exces de singe si carne sfisiata. Adesea, din cauza incompetentei realizatorilor TV, peliculele validate de critici sint difuzate la gramada alaturi de productii de o calitate indoielnica.

„Filmele despre viata lui Iisus sint adesea de prost-gust, caci daca sint atente la tema, pierd din vedere costumele sau ambientul", explica Doina Isfanoni, specialist in estetica si etnologie. Ea mai spune ca si receptarea e defectuoasa: „Telespectatorul roman, obisnuit cu emisiunile din vremea comunista, ia ca atare naratiunile legate de viata lui Iisus si confunda ceea ce vede cu realitatea".