Arthur Mann de 30 de ani a ucis-o pe Clara Riddles, fosta lui prietena de 22 de ani, dupa ce a tirit-o la sediul CNN din Atlanta. Dupa ceva balamuc, oameni ingroziti si tipete, tipul a fost impuscat de catre ofiteri de securitate si se afla acum la spital „in afara oricarui pericol". Indiscutabil, dl Mann nu e-n toate cele. Totusi, faptul ca o criza de gelozie sau un puseu de resentiment cronic i-a afectat judecata nu-l face cu mult mai special fata de sutele de mii de oameni din lumea asta mare care-si maltrateaza zilnic colegii, amicii, parintii si concubinele. Desi in lumea crestina se apropie Pastele, iar in rafturile magazinelor romanesti nu se mai gaseste borcan de zacusca, simptom clar al credintei intense, totusi adevarul gol-golut e ca 90% din crimele de pe Pamint au ca destinatie oameni apropiati. Au la baza certuri conjugale, mosteniri, gelozii, amanticuri, frustrari cronice si alte maruntisuri. Cazurile intens mediatizate din liceele americane in care un pusti frustrat se razbuna pe colegi sau profesori improscind cu singe in sala de clasa au ajuns sa aiba o anumita ritmicitate. Cam un caz pe an. Sindromul „Bowling for Colombine" a ajuns sa fie un fel de fenomen meteorologic rar, un soi de tornada; stii ca se va intimpla, nu stii exact unde. Cazul Mann are insa o caracteristica aparte in panoplia crimelor intens mediatizate si mi-e teama ca nu care cumva sa genereze un „trend". Dupa toate aparentele, Mann si-a organizat crima conjugala ca pe un atac terorist, a vrut s-o transforme intr-un eveniment mediatic si sa-si strige ura in vazul planetei. N-a fost o descarcare de furie pura, un fulger irational, ci un spectacol personal de ura, pe care a tinut sa-l transforme in evenimentul media al vietii lui.