Joaquin Garrigos, "omul de litere" spaniol (cum ii place sa se defineasca), iubeste Romania si se simte "aici ca acasa", chiar daca va mai trece ceva timp pana cand tara noastra va deveni o Spanie, e drept, ceva mai mica ca teritoriu si... ceva mai la Est. Joaquin Garrigos a citit multa literatura romana din care a si tradus cu entuziasm autori ca: Vasile Voiculescu, Blecher, Blaga si lista ar putea continua. Astazi, Joaquin Garrigos este directorul Institutului Cervantes din Bucuresti si descopera zi de zi in aceasta tara, in care fantoma lalaie a comunismului mai ranjeste deseori jucandu-se cu sufletele si cu nervii nostri, ca a fi aici, acum, este un privilegiu uman si cultural, pe care nu-l putea ocoli.
Joaquin Garrigos, sunteti foarte atasat de Romania in general, si de literatura romana, in special. De ce intereseaza totusi, scriitorii romani, atat de putin inafara tarii?
Multi scriitori sunt prea romani si, ceea ce scriu nu-i poate interesa decat pe romani. Chiar astazi am vorbit cu un editor spaniol care va publica ,,Patul lui Procust" si "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu. Desi actiunea are loc in Romania, ceea ce povesteste autorul se poate intampla oriunde. Este un scriitor exceptional! Aratati-mi unde este un Camil Petrescu azi? Nu aveti. Nu aveti nici un Gib Mihaescu, nici o Hortensia Papadat Bengescu, din pacate.
Astazi, la noi este o mare disponibilitate pentru recuperarea unui limbaj interzis decenii de-a randul.
Camil Petrescu i-a fascinat pe spanioli. In opinia mea, acum in Romania trebuie cautate mai curand carti, decat autori. Am gasit un autor bun, pe care l-am citit cu placere si care a fost tradus si in spaniola: Alexandru Ecovoiu. Dar repet, un Camil Petrescu nu am gasit.
Daca va hotarati sa scrieti o carte despre Romania, care ar fi centrul de greutate al ei?
Pentru mine, marele mister al romanilor este cum s-a putut mentine cultura latina aici, intr-o mare de... nelatinitate. Asta pentru mine e o taina. Iar sufletul romanesc este de asemenea unul aparte care nu seamana nici cu guverne, nici cu politici, in general, cu Puterea.
Sa inteleg ca va simtiti aici, ca acasa?
Cu siguranta, ma simt ca acasa, si nu ma simt strain. In Italia ma mai simt asa. De romani ma simt mai apropiat ca de francezi, spre exemplu.
Centreuropenii sunt ceva mai distanti.
Cu toate ca sunteti in Rasarit, cu toate ca sunteti apropiati de rusi sau de turci, eu ma simt foarte bine aici. Inseamna ca e ceva anume, o magie, care se potriveste cu sufletul meu spaniol.
Ati fost in Romania si sub Ceausescu, cand nu exista inca Institutul Cultural Cervantes, iar in Spania nu existau "capsunarii" de azi.
Am participat atunci, la Cursurile de vara de la Sinaia, unde am inceput sa descifrez limba romana. Intr-adevar, "capsunarii" romani nu existau; acum sunt si deocamdata au gasit in Spania, un trai ceva mai bun.
Ati cunoscut multi romani acolo?
Sigur, sigur. Am cunoscut acolo multi romani, chiar am lucrat cu ei, am tradus multe acte ale emigrantilor si cei mai multi s-au adaptat perfect si nu mai au de gand sa se intoarca. Tinerii mai ales, s-au adaptat foarte bine. Romanii sunt, printre cei mai adaptabili imigranti straini din Spania, dupa cei veniti din Argentina, Ecuador s.a.m.d., care se casatoresc cu spanioli.
Asadar, Joaquin Garrigos, dupa ani de zile, v-ati reintors in Romania, ca director al Institutului Cervantes. Cum s-a intamplat acest lucru?
Cunosteam literatura romana, aveam legaturi cu tara, cu cultura ei, vorbeam limba... Politica directorului general al Institutului Cervantes este aceea de a numi persoane care cunosc limba tarii respective, cultura, deci sunt familiarizati destul de bine cu fenomenul cultural. La Sofia de exemplu, a fost numit un specialist in limbi slave, la Moscova un traducator de limba rusa, s.a.m.d.
Cum este Spania din care veniti?
O intrebare care ar merita pagini si pagini. Spania in primul rind este o sora a Romaniei, datorita latinitatii..
O sora ceva mai emancipata si mai sigura pe farmecele ei. (Joaquin Garrigos rade).
Noi nu am avut cincizeci de ani de comunism. Sunt in schimb multe lucruri care ne unesc. Spania de azi este o tara democratica, o tara care respecta drepturile omului, o tara care a trecut de la o dictatura sumbra, dictatura lui Franco, devenind un stat modern Spania este in acelasi timp o tara cu o mare cultura, cu o istorie extraordinara... Un turist care vrea sa viziteze Spania, gaseste orice: plaja, mare, munte, soare, istorie, literatura, astronomie, s.a.m.d., si, nu in ultimul rand, un climat bland, mediteraneean.
Vorbind despre literatura spaniola, trebuie sa recunoastem ca n-am fost niciodata, nici chiar in comunism, foarte departe de ea. Au fost tradusi cu virtuozitate in romaneste, multi scriitori spanioli, celebri.. Cum va explicati faptul ca avem atatia traducatori excelenti de limba spaniola?
In Romania este o puternica traditie hispanista si asta se datoreaza regretatului Iorgu Iordan. Putem spune ca el a intemeiat hispanistica. In Romania studiile hispanistice erau foarte, foarte evoluate, chiar pe vremea lui Ceausescu. Repet, Iorgu Iordan este fondatorul, intemeietorul hispanisticii, el fiind un mare iubitor al Culturii noastre. Sunt de apreciat "Memoriile" sale pe care eu le-am citit. A scris cu mare caldura si pasiune despre Spania. El a fost acolo de multe ori, mai ales la Congrese de Lingvistica si, imi aduc aminte ca, atunci cand veneam aici, prin anii '80, l-am cunoscut, impreuna cu o autoare din Spania care venise in Romania, ca sa faca o teza de doctorat despre literatura noastra... Prima carte despre limba evreilor spanioli...
Numitii sefarzi.
Da, s-a scris aici in Romania, inainte de a fi scrisa in Spania. Iorgu Iordan a creat o scoala si, din aceasta scoala au iesit traducatori exceptionali. Ce a semanat el, a dat roade extraordinar de bune. Anul acesta se implinesc 50 de ani de la infiintarea Catedrei de Spaniola de la Universitatea din Bucuresti.
Din fericire pentru ambele tari, roadele sunt vizibile. Cum se numeste regiunea in care v-ati nascut?
Eu sunt din "judetul" Alicante, care se afla in sud-est-ul peninsulei. (Rade cand spune judet). O regiune cu mult litoral. Vara este foarte cald, iarna e de obicei blanda, nu e prea frig, este multa lumina si ploua foarte putin, iar vantul este foarte uscat. Orasul in care m-am nascut se numeste Orihuela si este si locul de nastere al unui mare poet: Miguel Hernandez. Mai pot spune despre el ca are palmieri si 60.000 de locuitori.
Toti, imi inchipui, oameni veseli. (Joaquin Garrigos rade din nou, acceptand, instantaneu, remarca). Reveniti acasa deseori?
Anul trecut am fost de trei ori. Cam putin, mai putin decat as vrea.
Nu-i nimic, merg in Spania plini de incredere intr-un trai (cum spuneati) mai bun, valurile de capsunari romani... Ce s-a schimbat in Romania, dupa '90?
Treptat, treptat s-a schimbat in opinia mea, mentalitatea. Lucrul pozitiv cu adevarat, a fost schimbarea guvernului, cand a ajuns la putere Emil Constantinescu. Atunci am vazut ca ceva cu adevarat important, se intampla in Romania. Asta anunta o normalizare a vietii politice si sociale.
Va place Bucurestiul?
O, foarte mult! E un oras minunat, cu personalitate. Din punct de vedere urbanistic, eu cred ca este un oras inconfundabil, are o pecete proprie: casele boieresti, casele de un etaj al vechilor familii... Centrul istoric al Bucurestiului, mi se pare un giuvaer, care ar trebui socotit patrimoniu al umanitatii.
Ma tem totusi, ca peste cativa ani va disparea. Asist cum, din cand in cand, sunt daramate vechi case boieresti care sunt inlocuite cu cladiri din sticla, asa cum s-a facut aici, langa Biserica Armeneasca. Nu se poate! E o monstruozitate. Ca si langa Biserica Catolica. Ele sunt monumente ale orasului. Ceea ce ma frapeaza este ca nimeni nu se opune.
Chiar daca s-ar opune, nu este auzit.
Lucrurile sunt privite cu un fel de fatalism. Totul se reduce la bani. Este un act iresponsabil.
Cum arata o zi la Institutul Cervantes?
O zi aici inseamna multe vizite, ale unor oameni de litere, si oameni de cultura. Am multe legaturi cu cei din Spania, fiindca (cel putin acum), organizam programarea culturala a anului 2007. Vrem sa fim prezenti si la Sibiu, si de aceea sunt tot timpul in fata calculatorului pentru a fi in contact permanent cu Ambasada Spaniei, coordonind activitatile noastre. Pe de alta parte, calatoresc foarte mult. De curand am fost la Timisoara unde am inaugurat un ciclu de filme argentiniene, pentru ca ma ocup si de cultura celorlalte tari de limba spaniola. M-am intalnit cu rectorul Universitatii din Timisoara, cu scopul ca Universitatea de acolo sa devina un Centru Asociat al Institutului. La Cluj ma voi duce in acelasi scop, ma voi intalni cu rectorul si cu profesorii de spaniola din Universitate, in vederea infiintarii si acolo, a unui Centru Asociat al Institutului Cervantes. Va fi prezentat si un ciclu de filme spaniole. Pe 20 februarie vreau sa merg si la Chisinau in acelasi scop. Foarte multe evenimente culturale din Bucuresti le transferam si in provincie.
Va fi benefica pentru Romania, "marea familie europeana?"
Eu cred ca romanii asteapta mult de la Europa. Au multe sperante, ca sa fie schimbari in bine. Asa s-a intamplat si la noi, in 1986, cand Spania a fost primita in Uniunea Europeana: s-au schimbat multe lucruri in bine si in foarte bine..
A fost probabil ceva mai usor: Spania nu s-a aliniat Uniunii Europene (sa luam numai un singur exemplu), cu cateva sute de localitati neelectrificate, asa cum exista in Romania, in momentul de fata.
Eu cred ca fondurile europene vor umple acest gol. Cand noi am intrat, prima schimbare importanta a fost in infrastructura, in sosele. Acum avem o retea foarte intinsa de autostrazi, datorita acestori fonduri... Sunt un om de litere, nu ma pricep la economie, dar o spun cu convingere, Romania ar trebui sa focalizeze turismul la mare si in Delta.
Deocamdata l-a focalizat cu multa "pricepere" catre litoralul bulgaresc.
Da, pentru ca soselele lor sunt mai bune si costurile mai mici, pentru servicii mult mai bune. Si mai are concurenta de la greci, de la turci... Peisajul intern al Romaniei: campia, muntele, turismul rural, poate oferi lucruri pe care alte tari nu le poate oferi. Sa dau un exemplu: exista un oras minunat, dupa mine cel mai frumos din oras din Romania: Sighisoara. Nu are seaman nici in Germania, nici in Elvetia. Anul trecut, cand l-am revazut, mi s-a parut un oras neingrijit, cu vopseaua caselor scorojita...Se poate asa ceva? M-a mirat si m-a durut lucrul asta. Daca Germania, Spania, Italia, ar avea un asemenea oras, l-ar ingriji cu mare bucurie... Si nu mai vorbesc de ridicolul povestilor cu Dracula, care strica aspectul multor orase, cu postere kitch si reclame agresive.
Ati vorbit la inceputul dialogului despre latinitate. Pentru noi, romanii, ea a devenit mai mult o scuza, decat o mandrie.
Latinitatea, din punctul meu de vedere nu este numai un termen lingvistic, latinitatea este cultura, inseamna "Renasterea", catolicism, nu in sens religios, ci in sens cultural, si e mostenirea Romei, cea care a dominat intr-un moment de glorie, Europa. La un moment dat, latinitatea a intrerupt legaturile acestea cu tarile surori, dar le-a reluat in secolul al XIX-lea si, intr-o perioada foarte scurta, a parcurs un drum lung, invingand multe obstacole. Intr-un veac, a facut o cursa de trei veacuri. In Rusia, modernizarea a inceput cu Petru cel Mare si in Romania a inceput in secolul trecut, cu Carol I si, s-a ajuns mai departe decat au mers rusii. Fara latinitate, Romania nu ar fi ceea ce este astazi. Chiar cu primii latinisti, s-a inteles unde era locul sau. Eu sunt convins ca daca n-ar fi avut atatia ani de comunism, ar fi fost o tara cu aceeasi dezvoltare ca Spania si Italia, de exemplu.
Este lumea in care traim un motiv de neliniste sau de multumire?
Eu sunt foarte multumit ca traiesc in epoca asta. Am vazut multe lucruri foarte, foarte interesante. Nu as fi vrut sa ma nasc in alt timp, sunt un om al anilor acestora, vremea mea este asta. Sunt un om al Internetului, imi place sa calatoresc, sa cunosc si alte tari. Am asistat la prabusirea comunismului care mi se pare un lucru important, am vazut tara mea care era o tara de emigratie, transformandu-se intr-o tara de imigratie, sunt multumit de rapiditatea cu care se fac comunicarile si accesul la informatie, la care nici nu puteau visa bunicii si tatii nostri. Daca am nevoie de o informatie, o pot obtine aproape instantaneu de pe Internet.
Cartea, ca obiect pe care-l rasfoim, il citim, va suferi? Va fi inlocuita?
Eu, personal, nu voi inlocui niciodata o carte, cu ecranul calculatorului. In nici un caz!
Traieste, totusi, omenirea, un moment de inapetenta culturala, un moment de fuga de carte?
Din ce in ce se citeste mai putin, dar sunt si unii citesc din ce in ce mai mult. Sunt de asemenea, multi care nu se apropie de o carte. Dar asta cred ca e o constatare pe care a facut-o fiecare generatie. Cartea nu va muri niciodata! Romania ar trebui sa faca mult mai mult, sa o faca cunoscuta si mai mult, chiar si la noi, in Spania..
Nu avem agenti literari, care sa faca acest lucru.
Da, uitati-va la Norman Manea, scriitor roman care traieste la New-York! Are probabil un bun agent literar si e tradus in germana, in franceza s.a.m.d... Si Dumitru Tepeneag care traieste la Paris este cunoscut, pentru ca e tradus. Agentul literar este foarte important pentru un scriitor, iar Institutul Cultural Roman, trebuie sa fie foarte activ in aceasta privinta, avand un rol de prima importanta in cunoasterea literaturii romane, peste granita.