Richard Russo, urmatorul autor din „Colectia Cotidianul", e iubit la el acasa: americanii de rind fie arata ca personajele lui, fie au prieteni care sint asa.

Mai ales dupa cistigarea Premiului Pulitzer, criticii literari americani s-au aruncat dintr-o data sa-l declare pe Richard Russo cel mai bun romancier care scrie despre tirgurile de provincie americane de la Sherwood Anderson si Sinclair Lewis. „Nu se grabeste sa romanteze prea tare universului oraselor mici", spune criticul Maureen Corrigan. Si nu calca pe urmele altora, ignorind visurile si sacrificiile personajelor sale din clasa muncitoreasca. „Si eu provin dintr-o familie de muncitori si cred ca Russo surprinde perfect interactiunile dintre clasele sociale", continua Corrigan. Insa lumea din romanele lui Russo nu se restringe la orasele de provincie: in „Straight Man", scriitorul se foloseste de propria experienta din facultate pentru a reda, absolut credibil, povestea unui profesor ciudat de la o universitate de categoria a treia. Cronicarul Tom DeHaven a declarat despre „Straight Man": „E cel mai amuzant roman serios pe care l-am citit de la «Complexul lui Portnoy» incoace." Insa Russo isi datoreaza o buna parte din celebritate unui roman tot despre clasa muncitoare si despre atmosfera de provincie: „Empire Falls". Intr-un interviu, autorul marturisea: „E ca si cum as vedea o versiune a mea intr-un fel de univers paralel, plasat pe undeva printr-un orasel din Noua Anglie". Abilitatea lui de a se pune in locul personajelor sale, umblind prin baruletele si prin restaurantele frecventate de americanii lui provinciali, i-a fost de mare folos. „Dupa ce a terminat de citit ultima propozitie, cititorul continua sa vada in fata ochilor lumea creata de Russo, oamenii lui adevarati, coplesiti de probleme adevarate, care isi fac drum prin viata. Si continua sa-i vada pentru ca sint la fel de adevarati ca noi", scrie romanciera Annie Proulx. In incheiere, un pasaj edificator dintr-un interviu acordat de Russo lui Alden Mudge: „Cartile mele sint niste elegii in masura in care pot fi considerate niste ode inchinate unei natiuni despre care uneori cred ca nu mai exista decit in imaginatia mea. Mi se pare ca, atunci cind ignori o buna parte din cultura americana actuala, poti scrie povesti mai interesante. Din pacate, daca ai scrie despre America asa cum e ea azi, te-ai trezi descriind o gramada de oameni asezati in fata televizorului. Eu unul incerc sa trec cit mai mult cu vederea din toate acestea si sa ma concentrez asupra anumitor lucruri care mi se par mai vii si mai interesante".

Citeste mai mult: