Schimbarea la fata (desi, poate ca mai nimerit este sa spunem „schimbarea la masca") a premierului Calin Popescu Tariceanu a provocat si o schimbare a stilului de a reactiona al lui Traian Basescu. In timp, in scurt timp, de fapt, a devenit evident ceva ce parea a fi doar ultima varianta cu putinta dintr-o serie de optiuni.

Tariceanu se poarta, de la o vreme altfel - parea la inceput ca iesirile lui sint accidentale, apoi a devenit surprinzator, pentru ca acum conduita sa sa devina una deja obisnuita. Basescu se poarta, si el, altfel - initial, a fost aproape nebagata in seama noua sa atitudine, evident schimbata, dar a devenit tot mai surprinzatoare pe masura ce ea s-a mentinut ca atare. Premierul si presedintele si-au imprumutat atit de mult unul din stilul uzual al celuilalt de a face politica, incit, la un verdict superficial, s-ar putea spune ca cei doi sint intersanjabili. Nu e chiar asa, dar nu voi argumenta de indata in sensul acestei idei, ci voi face un ocol care sa ilustreze „taricenismul" lui Traian Basescu si „basescianismul" lui Calin Popescu Tariceanu.

„Injectiile" pe care strategii americani i le-au facut premierului in scopul de a-i trata anemia politica l-au transformat pe liderul PNL intr-un personaj hiperactiv. Calin Popescu Tariceanu a devenit scandalagiu, ofensiv, agresiv, dornic sa iasa la bataie; chiar si putin „mirlan". Mai mult: a devenit, asa cum nu a fost niciodata in intreaga sa cariera politica, autor de formule memorabile („sincroane") care dau titluri de prima pagina. Dintr-un personaj mai degraba pasiv mediatic s-a metamorfozat intr-unul activ, plin de initiative, capabil sa ocupe mult timp agenda mass-media cu semnalele pe care i le-a trimis acesteia, in avalanse impresionante. Tariceanu - da, el - vorbeste raspicat, limpede, direct, la obiect. Tariceanu - da, el! - impune teme. Premierul Tariceanu are replica imediata - si nu o mai cauta incurcat, cum facea pe vremuri, gasind-o, atunci cind nu ii mai folosea la nimic, dupa doua saptamini. Tariceanu deschide o multime de fronturi de lupta, mimind convingator curajul luptatorului neinfricat si lacom de cit mai mult singe. Atentie: vorbesc despre liderul PNL, Tariceanu, cindva supranumit si „Moliceanu" sau „Razgindeanu". Da, amina alegerile, se razgindeste, dar spune atit de apasat ca vrea un context politic mai putin poluat de teme care nu au legatura cu dezbaterile europene incit, mai mult din alte motive decit naivitatea, mass-media il crediteaza. Insa dincolo de acest accident care pune sub semnul intrebarii fermitatea sa, Calin Popescu Tariceanu se straduieste sa joace o partitura ale carei efecte le-a simtit in mod direct pe propria piele. Presedintele PNL se straduieste sa joace rolul lui Traian Basescu; nu va grabiti sa spuneti ca il rateaza pentru ca, cel putin partial, nu este adevarat. Insa nici nu ii iese pina la capat, dar, va rog, inca „putintica rabdare" sa mai aveti.

Traian Basescu este, in schimb, aproape de nerecunoscut. Incaseaza si nu are replica; sta cu spatele la zid, cu miinile ridicate si nu gaseste solutia de a reveni.

E neinspirat cind vorbeste; neinspirat, desigur, daca il raportam la autorul unora dintre cele mai memorabile discursuri de politicieni ale tranzitiei noastre. Tariceanu il loveste cu ghioaga in cap, iar Traian Basescu riposteaza, anemic, vorbind despre cifre, realizari economice. Isi pierde scutierii unul dupa altul, in vreme ce rivalul sau pare ca devine tot mai puternic. Da, e vorba despre Traian Basescu - editia februarie-martie 2007. E vorba despre Traian Basescu care joaca, tot mai convingator, rolul pe care il interpretase pina deunazi Calin Popescu Tariceanu.

Situatia aceasta - artificiala, din punctul meu de vedere - nu poate continua la nesfirsit. Cei doi sint, intr-un fel, condamnati sa se reintoarca la „natura" lor. Una dintre regulile de aur ale unei munci eficiente a „consilierilor" e aceea ca intre om si mesajul pe care il intruchipeaza si il transmite acesta nu trebuie sa fie o prapastie imensa. Degeaba vrei sa pari ca esti, vorba colegilor de la Radio Guerrilla, „cu oaie", daca fibra ta arata ca esti, mai degraba, „mioritic". Tariceanu, oricit de mult ar vrea sa pozeze in apostolul neinfricat al reformei, e perceput (iar „a fi inseamna a fi perceput") ca fiind omul sistemului care se opune unei reale reforme. Traian Basescu - bun cunoscator si, pina la un punct, bun practicant al sistemului - e perceput altfel. Tariceanu scade constant in sondaje; Basescu scade si el, dar cota sa ramine redutabila.

Tariceanu nu poate tine acest ritm „basescian"; daca va incerca, se va autospulbera. Traian Basescu, in schimb, inca mai e o solutie; daca vrea sa reziste, va trebui sa regaseasca in sine politicianul ofensiv care a fost. In noile conditii, sefului statului ii e insa indispensabila si o cantitate insemnata de intelepciune.