Romania nu a semnat Codul de conduita al achizitiilor militare

Creata in 2004, prin decizia Consiliului de Ministri, Agentia Europeana pentru Aparare coordonata de Inaltul reprezentant pentru Politica Externa si de securitate a UE, Javier Solana, are rolul "de a sprijini statele membre si Consiliul in efortul lor de a imbunatati capacitatile de aparare in domeniul managementului de criza si de a sprijini Politica europeana de securitate si aparare asa cum exista acum si se va dezvolta pe viitor".
Printre obiectivele sale se numara "dezvoltarea de capacitati in domeniul apararii, promovarea cercetarii si tehnologiei in domeniul apararii, cooperarea in domeniul armamentelor, crearea unei piete comune competitive europene in domeniul echipamentelor militare, a bazei tehnologice si industriale". Una din primele realizari ale Agentiei, care dispune, in prezent, de 26 de membri (toate statele membre UE, minus Danemarca), a fost realizarea unui Cod de Conduita asupra achizitiilor de echipamente militare, document care nu este obligatoriu pentru tarile membre dar care a fost aprobat ca atare de Consiliul de Ministri in decembrie 2005. Prezentam, in continuare, partea a doua a interviului acordat, in exclusivitate, ZIUA de directorul executiv al Agentiei, Nick Witney.
Aderarea la Codul de Conduita al Agentiei Europene pentru Aparare este si o posibilitate de a lupta in mod eficient si impotriva coruptiei pe aceasta enorma piata a armamentelor?
Cu siguranta ca acesta este unul dintre marile avantaje pe care le presupune aderarea la Codul de Conduita, ceea ce presupune obligativitatea de a publica datele din caietul de sarcini in Buletinul electronic central al Agentiei, ceea ce asigura un nivel inalt de transparenta in procesul achizitiei de armamente si asta da incredere tuturor ca intreg procesul de achizitie a fost facut in mod corect.
Vorbeati de companii care nu au fost integrate anterior in sistemul de furnizori pentru aparare. Ce ar putea sa insemne aparitia acestor actori de tip nou pe aceasta piata?
Cred ca definitia simplista a industriei de aparare este ca produce doar tunuri enorme care trag proiectile uriase, de marimea unui tramvai... De fapt, din ce in ce mai mult industria de aparare vizeaza domeniul comunicatilor, tehnologiilor de ultima generatie, comunicarea si folosirea informatiilor, tehnologiile privind detectarea amenintarilor de ordin chimic sau biologic sau instalatii care pot "privi" prin ziduri, etc. Daca ma pot exprima astfel, industria de aparare evolueaza rapid de la etapa sa "heavy metal" si explozibile, la una in care tehnologia se afla pe prim plan. Si aceasta cerere produce la randul sau o noua baza industriala, companiile inovatoare in domeniul tehnologiei inalte, companii de mici dimensiuni si cu perspective de afaceri foarte mari. Marile companii europene de aparare sunt, toate, in cautare de asemenea capacitati tehnologice de productie si aici sunt cele mai mari sanse pe piata...
Vreau sa stiu daca am inteles corect: chiar daca Romania nu a semnat Codul de Conduita, companiile romanesti nu pot sa faca oferte sau sa anunte licitatii, dar pot totusi participa la licitatiile existente pentru a-si oferi serviciile ca
sub-contractori? Atunci, care este marele dezavantaj ca Romania nu a semnat Codul de conduita?
Buletinul nostru electronic este deschis pentru toata lumea si oricine il poate accesa, deci si o companie romaneasca si care poate avea o legatura catre compania care propune licitatia, coordonatele de contact, etc. Dezavantajul rezultat din nesemnarea de catre tara dvs. a Codului de Conduita este urmatorul: daca sunteti un furnizor dintr-o tara care a semnat Codul, atunci exista obligatia din partea persoanei care ofera contractul sa accepte oferta si s-o evalueze in mod transparent si egal cu toate celelalte oferte venite din partea altor guverne sau companii din Europa. Dar aceasta obligatie dispare din momentul in care se stie ca guvernul tarii respective nu a semnat Codul si, daca doresc, cei care au lansat licitatia sunt liberi sa arunce oferta respectiva la cos.

---

Despre autor: