Si, spre frustrarea si nemultumirea masei de votanti care i-au adus la putere, au ajuns in punctul in care orice coabitare devine, practic, imposibila. Nu este bine si util nimanui, nimeni nu are de castigat, doar Romania, despre care se tot pomeneste cu pieptul bombat, are de pierdut. Festivitatile europene de la Berlin ne-au gasit printre protagonisti: eram "acolo", ca membrii ai Uniunii Europene, Romania era printre si alaturi de statele democratiilor europene, asa cum nu am fost niciodata in istorie, si in loc sa ne bucuram de noua situare in context international, ne consumam energiile in lupte - aprige si fara menajamente - intestine. De bune luni institutiile statului roman sunt afectate de aceste interminabile dispute intre partile aceluiasi spectru ideologico-politic. Spre stupefactia opozitiei care, pe neastepate si nesimtite, este invitata sa intre in jocurile de culise ale actualitatii imediate.
Ca sa ce ?
Orgoliile si vanitatile personale au jucat un rol nefast in istoria tarilor Romane. Nu vrem sa deschidem un lung sir de exemple concrete, dintre cele mai la indemana in cartile de istorie si nu devoalate spectaculos in gazete din presa de investigatii. Este practic greu de inteles de ce guvernarile - asa zis de dreapta, de la noi, caci ne este dificil sa mai avansam interogatii teoretice despre "stanga" si "dreapta" in contextul politic actual - de tip CDR sau DA, nu au reusit sa administreze eficient si pe termen mediu o tara si o economie. Erorile repetate din timpul guvernarii CDR s-au regasit de multe ori si in actuala conjunctura politico-economica. Mult mai favorabila unei bune gestionari, sub multiple aspecte, a treburilor tarii. "Solutia de impacare" este/era in mainile noastre, nu pricepem de ce neaparat lucrurile trebuie transate decisiv prin conflict. De ce sunt refuzate solutiile negociate, de ce nu dau roade solutiile de compromis, cu atat mai mult cu cat nu trecem prin situatii limita, cand un Consiliu de Coroana poate decide soarta tarii sau un simplu "OHI!" (NU!) al generalului Metaxas alege calea luptei armate in fata celor care amenintau suveranitatea Greciei. Slava Domnului, nu trecem prin astfel de momente, chiar daca terorismul este o amenintare la adresa securitatii democratiilor - si nu numai - iar prezenta trupelor romanesti pe diferite teatre de operatii in zone de conflict inseamna mai mult decat simple participari. Este cu totul si cu totul regretabil ca nu reusim sa stopam aceste interminabile conflicte interne ce afecteaza toate palierele societatii romanesti. Nu mai avem negociatori, nu mai sunt resurse si variante de optimizare a vietii politice fara polemici, acuze, jigniri si "caterinca" spre amuzamentul si deziluzia telespectatorilor exasperati de tot ce se intampla?
Si este pacat, realmente. O investitie masiva in Romania, precum a celor de la NOKIA, cu consecinte benefice pe termen lung, va trece cumva neobservata de Media. Premierul greseste cand insista inutil pe o taxa de inmatriculare care nu rezolva nimic, asa cum mentinerea trupelor in Irak este un act politic mai important decat negocierile pentru formarea unui nou cabinet. Retragerea ostasilor romani pentru masa de Craciun 2007 nu va aduce capital politic si spor de imagine. "Nokia" va face o treaba mai buna decat baba Dochia si juna Media care se amuza nu doar pe banii, dar si pe nervii nostri.