Intelectuali la gramada

Banuiesc ca un procent dintre acestia nu cunoaste faptul ca Proclamatia de la Timisoara - altfel, un document cu caracter istoric cert - contine proiectul gorbaciovist al "Casei Europa" (pct.4), complet depasit de realitatea Uniunii Europene, in care tocmai am patruns, ca Proclamatia cerea oprirea maririi salariilor pentru a nu produce inflatie (pct. 9), chestie care o sa provoace iar sindicatele sa strige "Moarte intelectualilor!", ca acelasi document pentru care au semnat ultimul Apel se opunea copierii sistemului capitalist occidental (pct.10) - vae victis!, e prea tarziu - si pleda pentru privatizarea Romaniei prin metoda MEBO (pct.10), motiv pentru care ar trebui sa fie adusa inapoi dna Puwak, redegista PSD-ului.
Ma ingrijoreaza mai mult usurinta cu care este ignorata semnificatia, greutatea unei semnaturi. Nu exclud ca unii dintre ei sa nu si-o fi pus vreodata pe un lucru de valoare.
Pe de alta parte, desi eu insumi as putea fi supus consecintelor unei astfel de norme, legea lustratiei mi se pare in continuare o idee buna. Pentru clarificarea situatiei, este nevoie de un nou nivel zero. Legea trebuie sa porneasca insa de la cunoasterea totala, fara exceptii, a nomenclaturii comuniste - fara Ion Iliescu, victima a politiei politice - si a colaboratorilor Securitatii. Asta presupune inclusiv deconspirarea fostilor ofiteri si colaboratori ai Securitatii care au continuat activitatea prin colaborarea cu SRI si SIE si le-au fost retrase dosarele in noile dosare operative. Acest lucru fiind imposibil - in oricare stat democratic din lume, ba chiar si pasibil de pedeapsa legala, deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii va fi indubitabil partiala, adica nedreapta. Dreptul interzice asa ceva. Sigur, in Romania de astazi, ca si in Romania de ieri (1859-1989), orice abuz este posibil cu ajutorul legii, daca indeplineste conditia "gandului cel bun", pentru care se vor gasi mereu "oameni de bine". Ca si in trecut, atunci cand vine catastrofa politica, interna sau externa, pe indivizii acestia o sa-i gasiti "exilati" pe la Paris, luptand in continuare pentru democratie. Gandul cel bun nu va disparea; ei vor fi in continuare oameni de bine; Diogene din Pucheni ii va cauta din nou cu lumanarea, in ideea naiva ca tara ar avea nevoie de niste constiinte cultivate. Problema democratiei partial-color, a securistilor buni, care sunt de-ai nostri, si ai securistilor rai, care sunt de-ai lor, a pleoapelor cazute si a genunchilor flexati in fata comunistului care ataca comunismul si a securistului care denunta securistii, a mai produs in Romania cateva anomalii: legionari de drept comun scapati de puscarie pentru ca indeplineau serviciul de a ataca partide putrede; maresali care salvau tara din haos; secretari generali care, desi omorau pe capete, se opuneau, totusi, sovieticilor; intelectuali marxisti care, dupa ce au asasinat acest popor si dupa ce au fost dati afara din slujbele grase, au devenit proamericani. Toti astia au fost buni pentru ca ne-au rezolvat o problema imediata, de azi pe maine. Pe termen scurt, apelul intelectualilor adresat la spartul targului maresalului Antonescu in 1944, le-a asigurat supravietuirea in regimul comunist si, unora dintre ei, o slujba bine platita. Pe termen lung, adica in termeni istorici, nimic nu ii poate salva de ridicol.
Orice prostie politica facuta de dnul presedinte Traian Basescu de acum incolo va fi platita scump de gramada care, in loc sa se ocupe de creatia absolut necesara participarii romanilor la "noul imperialism cultural" de care vorbea Bertrand Russell, isi pune semnaturile langa poza plina de nuri a tirajului editorial. Pretul va fi acelasi: un citat din Erasm.

---

Despre autor: